Când unul din patru click-uri devine subit un dublu, sau chiar triplu  click, atunci e clar că a venit vremea să-ți schimbi mouse-ul. Așa s-au aranjat lucrurile încât mouse-ul meu (un Benq M800: simplu, dar foarte comod și precis) a început să-și dea duhul chiar când se apropria ziua mea de naștere, ocazie cu care am primit un Logitech MX620 pentru a prelua ștafeta.

Logitech MX 620 Cordless Mouse (sursă: Logitech.com)

În primul rând, trebuie menționat că aspectul fizic e superb, iar calitatea materialelor este evidentă. Suprafețele laterale sunt cauciucate, iar plasticul dintre cele două are o textură ușor granulată, astfel că mouse-ul nu alunecă deloc în mână. În plus, forma ergonomică urmează cu fidelitate curbele palmei drepte (dacă sunteți stângaci, nu aș recomanda modelul acesta) iar butoanele suplimentare sunt plasate în zone ușor accesibile. Rotița de scroll este metalică,  centrul fiind acoperit cu un strat de cauciuc zimțat. Există două moduri de scroll disponibile: click-to-click și hyper-fast, care pot fi interschimbate printr-un buton aflat la baza mouse-ului. Dacă primul dintre acestea e similar cu modul de funcționare la care ne-am aștepta de la orice mouse, cel de-al doilea eliberează “frâna” și permite un scroll foarte rapid. Recunosc că acestă funcție nu am folosit-o încă, așa că nu aș putea spune cât de utilă este, dar pesupun că atunci când lucrezi la documente cu un număr mare de pagini, este binevenită. Mai mult, rotița este “4D”, în sensul că permite 3 tipuri de apăsări: stânga, mijloc și dreapta.

Pe suprafața superioară , alături de butoanele principale și rotiță se regăsesc încă două elemente: butonul de căutare și indicatorul de baterie. Lateral se află încă două butoane extrem de folositoare: back și forward. Desigur, toate butoanele pot fi configurate individual, chiar și cu funcții diferite relativ la programul deschis în mod curent, printr-un software oferit de Logitech numit SetPoint. De exemplu, aș putea atribui o combinație de taste butonului de căutare atunci când lucrez în Photoshop, dar să-și rețină funcția de căutare dacă este deschis un browser. Pe lângă acestea, programul oferă multe alte opțiuni legate de precizia, accelerația și comportamentul pointer-ului, drivere, durata de viață a bateriei etc. Și dacă tot a venit vorba de baterii, cele 2 baterii AA mențin mouse-ul funcțional undeva între șase luni și un  an de zile, ceea ce nu e rău deloc pentru un mouse fără fir.

Concluzionând, MX620 este un mouse superb, cu un raport calitate / preț extrem de atractiv și care aduce un “boost” în productivitate prin micile trucuri pe care le oferă în combinație cu SetPoint. Nota 10/10!

Mâțu’

Mâțu’

Un film de animație scrută foarte bine realizat, merită să luați o pauză și să-l urmăriți. Dacă doriți să-l vedeți la calitate HD, intrați pe acest link și selectați butonul “HD” din dreapta. Enjoy:

Mâțu’

Avem un titlu de aruncat în găleata cu sisteme de operare noi (sau cel puțin recente) pentru telefoanele mobile, alături de Bada (Samsung), MeeGo (Nokia), Android (Google) și WebOS (Palm) – în nici o ordine anume. Se pare că războiul sistemelor de operare s-a mutat pe ecranele mici și mijlocii (Chrome OS pe tablete?) și va rămâne acolo o bună perioadă de timp, așa că a venit și rândul lui Microsoft să-și reîmprospăteze marfa cu Windows Mobile 7. La fel ca fratele lui mai mare Windows 7, noul OS aduce îmbunătățiri semnificative față de versiunea precedentă, impresionând publicul cu o interfață complet nouă (a là Zune HD) și câteva trucuri noi sub capotă.

Versiunea 6.5 din seria Windows Mobile a lăsat multă lume dezamăgită deoarece aducea în mare parte actualizări de natură cosmetică, fără a îmbunătăți experiența navigării prin meniuri, mai ales în lipsa unui stilus. Prin contrast, noul sistem a fost special gândit pentru ecranele touchscreen, așa că gata cu butoanele și scrollbar-urile mici. Ecranul de start a fost modificat complet, precum și întreaga structură a sistemului: nu mai există meniul de start tipic Windows, și nici grid-ul de iconițe. În schimb, Windows Mobile 7 are un aspect distinct, mult diferit față de ce oferă alte interfețe, iar acesta va rămâne universal pe toate dispozitivele pe care va fi instalat deoarece nu suportă interfețe modificate de fiecare producător. Unii ar putea spune  că acesta e un minus, însă totuși e de preferat un sistem cu aspect ușor de recunoscut precum iPhone OS-ul.

Interesant este faptul că Microsoft a ales oarecum direcția Apple în ceea ce privește multitasking-ul, spre deosebire de versiunile anterioare are sistemului. Este adevărat că aceasta s-ar putea schimba până la lansarea propriu-zisă, precum și lipsa suportului pentru Flash, dar un lucru este cert: Windows 7 Mobile este un început nou. Nu există compatibilitate cu aplicațiile mai vechi, așa că dezvoltatorii de software vor avea mâinile ocupate. Aceștia vor putea distribui programele prin Windows Mobile Marketplace, un fel de AppStore cu logo-ul Windows pe el.

Nu se cunosc foarte multe amănunte la ora actuală, însă se știe că Windows Mobile 7 se integrează foarte bine cu Xbox Live și Zune, iar cerințele de sistem sunt ridicate: touchscreen (suportă multitouch cu pănă la 4 atingeri simultane) cu rezoluție înaltă, cameră de 5 MP, GPS, radio, accelerometru etc. Este clar că sistemul de operare nu mai este dedicat exclusiv utilizatorilor orientați pe business, ci încearcă să acomodeze o felie mai groasă din public.  În orice caz, este un pas înainte pentru seria Windows Mobile iar puțină competiție la celelalte OS-uri nu strică niciodată, chiar dacă vine de la Microsoft.

Mâțu’

Gata cu speculațiile, Starcraft 2 se aproprie de lansare iar acum avem niște repere temporale destul de clare, grație anunțului oficial făcut ieri la conferința Activition Blizzard. Astfel, ne putem aștepta la începerea programului Beta în luna aceasta (Februarie) pentru cei care au fost suficient de norocoși să obțină o cheie Beta și locuiesc într-una din zonele de pe glob în care se  ține beta-ul, urmând ca lansarea produsului final să aibă loc la jumătatea lui 2010, deci pe la mijlocul lui Iunie. Până atunci o să vedem o grămadă de articole, screenshot-uri și clip-uri video noi îndată ce pune lumea mâna pe clientul beta.

Să facem o mică recapitulare despre ce se știe la ora actuală despre Starcraft 2:

• lansarea din anul acesta este numai primul titlu (Wings of Liberty) din cadrul unei trilogii mai mari
• campania single-player va conține în jur de 30 de misiuni, care pot fi jucate în ordinea aleasă de jucător (cu unele limitări pentru a permite elaborarea poveștii)
• acțiunea se petrece la 4 ani după evenimentele din Broodwar
• majoritatea misiunilor vor avea Terran-ii în prim plan, existând și o mini-campanie de 3-4 misiuni cu rasa Protoss
• obiectivele misiunilor vor fi mult mai variate decât tipicul “construiește bază, distruge tot ce e pe hartă”
• vor exista cel puțin atâtea cinenamatic-uri ca în Starcraft-ul original, iar la numărul acestora se adaugă o grămadă de cut-scene-uri care nu  sunt pre-randate
• jocul va beneficia de BattleNet 2.0, reteaua care facilitează modul multiplayer, aducând o grămadă de îmbunătățiri
• chiar dacă jocul single player e predominat de Terran-i, toate rasele sunt disponibile în multiplayer
• Editorul de hărți este mult mai versatil, fiind capabil să acomodeze implementarea de mod-uri mult mai variate (Dota? Pshht…)

Deocamdată nu se cunosc detaliile tehnice legate de cerințele de sistem, dar se pare că motorul grafic este bine optimizat și va rula binișor și pe calculatoarele mai vechi. O altă necunoscută este durata de timp care va trece de la lansarea lui Wings of Liberty și următorul episod, Heart of the Swarm, precum și modul în care vor fi tratate următoarele titluri din punctul de vedere al prețului (la fel ca Broodwar – un fel de addon, sau sunt considerate jocuri distincte?). În orice caz, anul acesta vom avea parte de multe titluri pe piața jocurilor electronice, unele noi, altele cunoscute – dar toate mult așteptate.

[UPDATE 18.02.2010] A început Beta-ul!

Mâțu’

După ani de speculații,  tableta mult așteptată de la Apple și-a făcut ieri introducerea, urmând să ajungă în mâinile consumatorilor peste 60 de zile (modelele fără 3G) , respectiv 90 de zile pentru versiunile dotate și cu 3G. Așteptările devoratorilor de tehnologie au fost uriașe (se vorbea până și de baterii solare, ecrane cu  geometrie variabilă a suprafeței și nu numai) , așa că e ușor de înțeles cum prezentarea dată de Steve Jobs a spart publicul în două mari categorii: complet dezamăgiți și satisfăcuți. Probabil că nimeni nu a fost absolut dat pe spate, produsul fiind în esență un iPod Touch pe steroizi, dar iPad-ul are totuși puncte de atracție demne de luat în considerare.

Din punct de vedere hardware, iPad-ul este bine dotat pentru funcțiile care vrea să le îndeplinească: ecran multi-touch LED IPS de 9.7″ cu rezoluția de 1024×768 în format 4:3 (132 ppi), un procesor Apple A4 de 1 GHz, între 16 și 64 GB de memorie SSD în funcție de model, Wi-Fi 802.11a/b/g/n, 3G (3 din cele 6 modele), Bluetooth 2.1 + EDR, Accelerometru, Busolă digitală, Senzor de lumină ambientală, Boxe, Microfon și Card SIM (doar modelele 3G). Carcasa este similară cu cea a unui iPod Touch, făcută în mare măsură din aluminiu și sticlă. Butoanele fizice sunt puține la număr: Home (frontal), On/Off, Volum și Mute (laterale). În materie de output, tableta e dotată numai cu un connector Dock (pentru care există adaptor VGA) și un jack de 3.5mm pentru căști.

Surpriza mare a fost lista de prețuri anunțată, care arată în felul următor:

În primul rând nimeni nu se aștepta la 6 modele; speculațiile se învârteau în jurul a două versiuni ale tabletei: una mai mică (aprox. 7″) la $599-$699 și una mai mare (aprox. 10″) la $899-$999. Chiar și cele mai optimiste speculații sugerau un preț minim de $599, dar Apple a optat pentru un prag destul de agresiv și în același timp fixând dimensiunea la 9.7″ pentru toate modelele.

Să trecem în revistă câteva din aspectele clar pozitive ale dispozitivului: Posibilitatea de a rula aproape orice aplicație pentru iPhone/iPod Touch fără să fie nevoie de o intervenție în codul sursă este un plus major iar opțiunea Zoom x2 pentru a mări aplicația pe o zonă mai mare a ecranului este și ea bine venită. Interfețele grafice ale aplicațiilor destinate pentru iPad vor fi cu siguranță foarte atractive datorită în mare parte ecranului mare și vor rula extrem de fluid grație procesorului și arhitecturii interne. Din ce am putut observa în timpul prezentării (disponibile acum pe Apple.com) este că trecerea de la o aplicație la alta, un ecran la altul sau de la orientarea Portrait către cea Lanscape și vice-versa sunt toate mult mai rapide, chiar și decât cele din generația 3Gs a iPhone-ului. Acest “boost”  în puterea de procesare va duce și la o generație nouă de jocuri cu grafică mult mai atrăgătoare – EA a demonstrat asta ieri prin prezentarea titlului Need For Speed: Shift pentru iPad, care aduce multe îmbunătățiri vizuale față de omologul său de pe iPhone/iPod Touch.

Includerea boxelor și a microfonului extind funcționalitatea dispozitivului către aplicații de tipul VoIP, GPS și nu numai. Prima generație de iPod suferă de lipsa acestora – e bine de știut că primele iPad-uri nu vor suferi de aceleași probleme.

Deocamdată este prea devreme pentru a comenta despre durata de viață a bateriei, care oficial este de până la 10 ore de uz, dar dacă iPad-ul rezistă măcar 5 ore pe Internet cu Wi-Fi-ul pornit  eu mă declar mulțumit. Oricare ar fi cazul, nu se compară cu un eBook-Reader dedicat (la care durata bateriei se ridică la ordinul zilelor) însă e clar că iPad-ul nu se dă drept eBook-Reader, ci mai degrabă un dispozitiv pentru “consum Multimedia” mult mai variat.

Pe lângă aplicațiile de bază cu care iPad-ul este dotat “out-of-the-box” precum Calendar, AddressBook, Notes, Maps etc., Apple lansează și o versiune a suitei de productivitate iWork care include Pages, Numbers și Keynote la prețul de $9.99 fiecare, dotate cu o interfață special concepută pentru capabilitățile multi-touch ale iPad-ului.

Din păcate nu este totul chiar roz, iPad-ul având niște neajunsuri evidente chiar și pentru cei cu așteptări mai realiste de la tableta Apple. Unul dintre acestea este absența camerei iSight, care ar fi fost extrem de utilă pentru conferințele Skype și nu numai. Probabil că aceasta e rezervată pentru iPad 2.0, caz în care va trebui să mai așteptăm un an. O altă problemă majoră este lipsa de multitasking, însă înclin să cred că asta nu va fi o problemă îndată ce vor apărea hack-uri pentru iPad – ceea ce pare inevitabil. Un iPhone “jailbroken” este capabil să ruleze mai multe aplicații deodată, așa că nu există motive pentru care nu s-ar putea face același lucru și pentru iPad.  Mulți sperau la un sistem de operare complet diferit față de iPhone OS, dar Apple a preferat să-l adopte și pentru iPad, cu mici modificări desigur. De asemenea, Apple se încăpățânează în continuare să evite Flash-ul în browser, nu putem decât să sperăm că situația se va ameliora în timp. Unele voci se plângeau de aspectul tabletei (4:3), acesta nefiind widescreen, și de marginile groase din jurul ecranului. Personal nu mă deranjează nici  una nici alta, defapt chiar prefer formatul real al tabletei față de “mock-up”-urile care apăreau înainte de prezentarea oficială.

Există o piață pentru aceste dispozitive? Categoric, fanii MacBook Pro își modifică laptopurile în tablete de multă vreme, iar creșterea vânzărilor de netbook-uri la prețuri similare confirmă faptul că există cumpărători interesați de asemenea portabile multimedia. Rămâne de văzut dacă iPadul va avea același efect pentru tablete care l-a avut iPodul asupra MP3 Player-elor și iPhone-ul asupra smartphone-urilor, dar măcar un lucru este cert: tableta a devenit realitate.

Mâțu’

Google Chrome tocmai a ajuns la versiunea 4.0 (cel puțin pentru utilizatorii de Windows) aducând destul de multe îmbunătățiri, dintre care amintiesc posibilitatea de instalare a extensiilor, sincronizarea online a bookmark-urilor, stabilitate și viteză de randare sporite, extinderea suportului pentru HTML5 și lista continuă.

(Credit: Google)

Până în momentul de față foloseam Chrome numai pentru situațiile în care vroiam să fac o căutare rapidă sau să verific conturile de e-mail, revenind domnului Firefox rolul de “browser principal”. Asta s-ar putea schimba curând, deoarece multe din opțiunile care mă atrag la Firefox sunt acum disponibile și pe Chrome, în mare parte datorită extensiilor. De exemplu, în Firefox aveam o extensie pentru gestul “drag” al mouse-ului care deschide un link într-un tab nou din background sau face o căutare pe Google a textului selectat. Această funcționalitate este acum posibilă și în Chrome datorită extensiei Super Drag. O altă extensie foarte utilă este chromeTouch, care permite scroll-ul prin website-uri folosind dragul în zonele în care nu există text, link-uri sau poze – similar cum funcționează drag-scroll-ul în documentele PDF. Și dacă tot suntem la capitolul scroll, SmoothScroll adaugă puțină inerție paginii atunci când folosești mouse-wheel ceea ce e mult mai plăcut decât comportamentul implicit.

Pe lângă diferența evidentă a vitezelor de încărcare dintre Firefox 3.6 și Chrome 4.0 (Chrome este sesizabil mai rapid, atât la randarea paginilor cât și la start-up), Chrome oferă o interfață mai compactă și în același timp mai aerisită (ex: omnibox-ul se ocupă atât de adrese cât și de căutare, nu sunt două câmpuri distincte). Aceste detalii pot fi emulate și în Firefox folosind unele extensii, dar pe măsură ce numărul acestora crește, și timpii de încărcare cresc. Apropo de interfețe aerisite, AdThwart este foarte bun la eliminarea reclamelor de pe pagini, ar merita instalat dacă folosiți Chrome.

Momentan galeria de extensii disponibile pentru Google Chrome nu este atât de mare ca cea pentru Firefox, însă este foarte variată: clienți de Yahoo! Messenger, Twitter, starea meteo, calculatoare, convertoare, extensii pentru integrarea serviciilor sociale, clienți de torrent-uri etc. precum și o grămadă de addon-uri care extind funcționalitatea lui Chrome.

Trebuie menționat faptul că instalarea/dezinstalarea și activarea/dezactivarea unei extensii nu necesită restartarea browser-ului, aceastea au loc automat și necesită un singur click. Să vedem cât de repede adoptă comunitatea această ultimă iterație a lui Chrome, este foarte probabil că introducerea extensiilor va crește considerabil popularitatea browser-ului în lunile ce urmează.

Mâțu’

Probabil că nu e pe bune, dar chiar și așa e…

Mâțu’

E greu să ai o părere obiectivă despre Avatar din cauza publicității și a campaniei de marketing masive din jurul filmului, însă strict după criteriul calității vizuale, Avatar este cu adevărat impresionant. De la peisajele exotice ale Pandorei și până la creaturile de toate dimensiunile care o populează, atenția la detalii și technica de proiecție 3D te trimit într-o lume credibilă și plină de acțiune.

Din păcate însă, cu toate efectele speciale, grafica digitală și coloana sonoră excelentă, Avatar duce lipsă de un fir narativ original. Este ca și cum toată imaginația disponibilă a fost turnată în realizarea, recunosc, impecabilă, a vegetației, faunei și relațiile complexe dintre acestea (aproape ca un documentar), în timp ce personajele au fost lustruite de orice urmă de complexitate și lăsate să cadă în stereotipuri atât de evidente încât îți vine să strângi din dinți în unele secvențe. Din fericire, aceste secvențe vor avea loc într-un cadru obscen de bine realizat și veți fi prea ocupați cu salivatul peste detaliile scenei ca să vă mai pese de ce aberează “ăla rău”. Aș intra mai în detalii dar mi-e teamă că scap vreun spoiler și multă lume încă nu a avut ocazia să-l vadă…

Probabil că cea mai mare greșeală de care sunt vinovat este aceea că m-am uitat la trailer-ul extins (vezi mai jos) înainte de a merge la cinema. Problema este că întregul film e concentrat în cele patru minute și ceva ale trailer-ului. Tot. Nu o să vezi întorsături de situație sau surprize, nimic – dacă ai văzut trailer-ul atunci știi exact ce te așteaptă în produsul final (minus 3D-ul). Pentru un film care are pretenția de a se desemna “Star Wars”-ul generației noastre, mă așteptam la mai mult. Nu numai că acțiunea e complet previzibilă, mai lansezi și rezumatul ei înainte de film… Un trailer ar trebui să te facă curios, nu să-ți dea mură-n gură. (Note to self: avoid anything beginning with ‘extended‘)

Atenție: Trailer nerecomandat persoanelor care nu au văzut încă filmul

Să nu se înțeleagă din cele de mai sus că Avatar nu merită văzut, ci dimpotrivă, merită și timpul investit și banii dați pe bilet. E un film bun, are multe puncte forte, dar nu e în nici un caz un moment definitoriu în istoria cinematografiei. E doar încă un film bun, la fel ca District 9 și Star Trek.

Mâțu’

Cu TeamViewer poți lua controlul asupra unui calculator conectat la Internet, ca și cum te-ai afla în fața monitorului său, scutindu-te însă de un drum. Este disponibil gratuit pentru uz personal, nu necesită crearea unui cont și nici măcar nu trebuie instalat în mod obligatoriu pentru a fi folosit. Este compatibil cu toate versiunile de Windows de la XP în sus și Mac OS X, este capabil de a transfera fișiere între calculatoarele conectate și nu necesită accese speciale prin firewall. În plus, calitatea imaginii este optimizată în funcție de viteza conexiunii (de exemplu scoate automat efectele Aero, imaginea de fundal etc.). Cu siguranță un program extrem de util, mai ales atunci când te sună un prieten care are o problemă la calculator și trebuie să-i arăți ce e de făcut.

Din punctul de vedere al securității nu aveți de ce să vă faceți probleme, informațiile de pe ambele calculatoare rămân private, datele transmise sunt criptate iar conectarea se face pe bază de o parolă generată automat la pornirea softului.

Eu aș zice că merită download-ul de 2.5 MB .

Mâțu’