Majoritatea BBG-urilor (Browser Based Games) implică în principiu câteva click-uri pe zi şi multă răbdare. Nu tu animaţii, sunete sau orice altceva interactiv. Numai text şi imagini. Şi totuşi iată-mă cu o navă de Level 6 în drum spre Cobalt Rings ca să-mi termin misiunea de a aduce 72 de Medical Kits şefului staţiei de curăţenie. Nu numai că e plictisitor, dar oricum ştiu că nu pot să ajung prea departe pentru că unii chiar plătesc aşa-zisele “conturi Premium” pentru a avansa mai repede în nivel. Deci… nu numai că sunt vreo 37.000 de oameni care chiar joacă, unii dintre ei dau şi bani lunar pentru unele avantaje. Nici unul din iei nu are nimic de câştigat, jocul nu se termină niciodată din câte îmi dau seama (nu e pe runde, nu există un obiectiv final, trebuie doar să mişuni de colo-colo)… până la urmă numai dorinţa de a ajunge cât mai sus în clasament justifică oarecum competiţia.

Şi totuşi mă joc şi eu. Habar n-am de ce, nici măcar nu e ca într-un MMO gen World of Warcraft să zicem, unde mai ai feeling-ul ăla că eşti într-o alianţă şi faci o treabă împreună cu alţii. Dar nu, eu stau şi dau click pe butonul de atac după care citesc rezultatul luptei şi cât de interesantă a fost… bineînţeles textele se repetă de fiecare dată, aşa că orice manevră şmecheră se termină cu mine “râzând triumfător” şi orice lovitură “trimite bucăţi din inamic în toate părţile galaxiei”… palpitant, nu? Nu…

Aşa că…totuşi care-i faza cu jocurile astea?

P.S: Dacă daţi click aici vă voi jefui de nu vă vedeţi!

Mâţu’

Nici un articol asemanator.