Mâţu’

Maţu’

Săptămâna trecută a apărut o ştire despre un cuplu din New Jersey care afirmă că la uşa dormitorului lor a avut loc un miracol:

“One morning about 10 years ago my wife (Wendy) was lying down in the bedroom, resting with her eyes closed. I (Jerry) was in a different room (my office) when Wendy felt a very light touch on her face. She opened her eyes expecting to see me, however I was still in my office. As she looked around she noticed for the first time an image in her closet door. She had lived in the house for five years (and I for 10 years) at the time and neither of us had ever noticed The Man (Jesus) In The Door, and we are very observant people. We do not think it was there until that day, and we have no idea how it got there. To us it looks like Jesus, based on Internet research of what he could have looked like according to The Shroud of Turin, The Jesus Photo, Sister Anna Ali’s contact with Jesus, and other renditions. The image has been becoming more distinct over the past year and we now feel that it is important to share it with the world. Click on the comparison page links on the top left to see some of these comparisons.”

Oook… să vedem şi o poză cu uşa cu pricina:

Breaking news, piece of wood found!”

Da, e un miracol. E un miracol că cineva s-a obosit să acopere povestea la ştiri. Şi de curiozitate, ăia de ce au aşteptat 10 ani de zile să împarte vestea cu restul lumii? Te-ai aştepta de la o persoană credincioasă să împărtăşească minunea imediat. Anyway, am căutat pe net să văd dacă se mai găsesc şi alte miracole de acest gen … sure enough:

Figura unui demon cică. What is wrong with these people??!

Normal, nu se poate să ai o minune pe uşa dormitorului şi să nu-ţi faci website, aşa că puteţi vizita www.jesusinthedoor.com .

Mâţu’

Iar a trecut ceva vreme de la ultimul post, de data asta e Vista de vină. Cum spuneam săptămâna trecută, am încercat să văd cum merg comenzile online la eta2u, mai ales că aveau o ofertă tentantă pentru un sistem desktop . Zis și făcut: duminică seara am trimis formularul de comandă și marți dimineață aveam PC-ul în brațe, no extra charge. Perfect până aici, muream de curiozitate să văd cum se comportă noua jucărie așa că m-am pus să caut printre CD-uri un kit de XP. Există o șansă mai mare să găsești un gnom argentinian în grămada aia de CD-uri decât un kit de Windows XP… rămân deci cu trei opțiuni:

•  să aștept o zi până fac rost de kit

•  iar fac experimente cu kitul de Ubuntu

•  să-mi încerc iar norocul cu Vista (you see where this is going, right?)

Am mers pe ultima variantă până la urmă, iată rezultatele:

Partea nasoală

• Instalarea sunetului 5.1 a dat ceva dureri de cap

• Setarea rețelei a fost a fost absolut oribilă, a mers mult mai lejer pe orice alt sistem de operare pe care l-am încercat vreodată (e vorba de rețea wireless securizată + LAN + Hamachi)

• Consumă destule resurse

• Sistemul UAC e un pain în cur

Partea OK

• Marea majoritate a programelor care le folosesc (care nu sunt puține) nu au probleme de compatibilitate, iar pentru cele care au am găsit alternative viabile

• Se simt totuși update-urile față de ultima dată când am încercat Vista, au fost rezolvate câteva buguri grafice și probleme de securitate

• Eyecandy până la diabet… ce-i drept consumă și e cam inutilă d.p.d.v. funcțional, dar o interfață curată e întotdeauna plăcută

• “Searching for solutions…” chiar e de real ajutor uneori, nu primești numai informații generice și sfaturi cretine. De exemplu s-a întâmplat să înghețe un joc odată. L-am lăsat să caute soluții și a găsit un dll care a rezolvat problema. Nu a fost nevoie de căutare pe forumuri și alte alea… desigur un caz fericit, dar oricum.

[Update] 

Nah, tocmai a murit Vista… un update a dat peste cap un fişier .sys critic. Diagnosticarea şi repaparea automata, safe mode, restore point, nimic nu merge şi pe net nu există documentaţie. În alte cuvinte, media duratei de viaţă pe un sistem ce foloseşte intens  reţele pentru Vista este de … 2 zile. Rezultatul îl consider de acum înainte concludent:

Mâțu’

Se pare că Futurama şi The Simpsons sunt mult mai apreciate decât American Dad şi Family Guy, conform rezultatelor chestionarului care l-am ţinut timp de o lună. Marja de eroare este pe undeva pe la 80%, dar sunt întru-totul deacord cu ce a ieşit . Family Guy a fost mişto la început, după care a devenit repetitiv şi chiar plictisitor în ultimele episoade (să fie greva de vină?).

Oooh, SWEET!

Futurama is on!

Mâţu’

N-am mai postat de ceva vreme… again. Din cauza vremii, jur! Defapt, RDS-ul a fost de vină, n-am avut net vreo 3 zile… Să zicem că s-a rezolvat acum (mai mult sau mai puţin – acum îmi merge foarte încet, înainte mergea obscen de încet sau deloc) şi tocmai la timp pentru că am pus ochii pe o ofertă de sistem PC de la www.eta2u.ro . În general cumpărăturile online de genul acesta le fac pe www.emag.ro şi nu am avut niciodată probleme cu serviciile lor, dar m-am gândit să mai variez. Cu puţin noroc, în câteva zile îmi ajunge un sistem nou nouţ Aşa o să pot şi eu trăi experienţele Crysis şi Half Life 2 – Episode 2 la adevăratul lor potenţialul… şi poate Oblivion… şi încă câteva…

P.S: Apropo de jocuri, se pare ca au loc nişte modificări pe www.starcraft2.com care par să indice iminenta apariţie a unor informaţii despre Zerg, ceea ce ar coincide cu evenimentul Blizzard de pe 10 Martie (mâine). Aş zice că fanii pot saliva de acum :) 

Mâţu’

Programarea neuro-lingvistică (Cumpără) este un model de comunicare şi o abordare alternativă psihoterapiei, care are la bază studiul subiectiv al limbajului, (Coca-Cola) ne spune Wikipedia. Nimic interesant până acum, dar urmăriţi următorul clip:

 

Acum parcă devine mai interesant, nu? Tehnicile folosite pentru manipulare nu se (Îţi place) rezumă însă numai la mesaje subliminale, ci există o gamă întreagă de procese subtile prin care creierul uman (matu.ro) poate fi influenţat. Desigur acestea nu funcţionează chiar de fiecare dată, unele (Vizitează) persoane sunt “mai pe fază” decât altele, însă se pare că marea majoritate dintre noi suntem vulnerabili. Derren Brown ne demonstrează asta în repetate rânduri (matu.ro), iar cel mai tare este faptul că ne explică şi modul în care o reuşeşte. Ca să nu vă obosiţi să căutaţi pe youtube, iată câteva din aceste demonstraţii:

NLP

Paying with Paper

Trains… Of thought 

 

How to Get Drunk Without Drinking

Beats 9 Chess Players Simultaneously

At the Dog Track

 Mâţu’

Se întreba odată cineva de ce i se par pozele alb-negru mai expresive decât cele color. Asta poate fi o problemă de percepţie, fiecăre are preferinţele proprii şi nu este neapărat o regulă universal valabilă ca pozele alb-negru sa fie într-adevăr mai expresive. Totuşi, s-ar putea să fie ceva mai mult la mijloc decât la prima vedere. Let’s check it out.

VS 

Pedro Meyer © 2002

Orice fotograf care se respectă va răspunde că alege pozele alb-negru atunci când vrea să pună ceva anume în evidenţă iar culorile sunt fie irelevante pentru scopul propus fie distrag atenţia privitorului de la ce e defapt important în compoziţie. Practic, prin trecerea de la color la alb-negru se pierd informaţii despre poză. Şi probabil asta face poza mai interesantă pentru spectatorul de rând. 

În cazul filmelor de exemplu, povestea este mult mai interesantă atunci când nu cunoaştem toate detaliile şi suntem nevoiţi să gândim puţin pentru a înţelege exact ce se petrece. Există o serie întreagă de abordări pentru a realiza această privare de informaţii, de la amestecarea ordinii cronologice a evenimentelor şi până la ascunderea efectivă a unor evenimente. Cam aşa ceva se întâmplă şi în fotografie când trecem pe alb-negru. Şi dacă mai măreşti puţin contrastul, adaugi eventual un blur undeva (preferabil toate acestea realizate optic şi nu digital) obţii o poză care va fi probabil mai apreciată decât varianta în color (postează numai pe deviantART şi vezi ce iese ).

Pictura abstractă duce conceptul la extrem, în care e suficient să trasezi o linie de colo – colo şi să zici că reprezintă cine ştie ce fundament filozofic. Consecinţele eliminării parţiale a detaliilor sunt evidente: se face loc pentru interpretări şi toată lumea e mai fericită: munca artistului este uşurată, criticul are ce comenta şi privitorul obişnuit se poate preface că înţelege ceva deosebit de subtil.

Mâţu’