Paris Hilton, eşti strâmbă şi ţi se topeşte faţa. Sper să te găsesc pe Darwin Awards în curând.

ATENŢIE: Expunerea prelungită la pozele ei poate determina convulsii involuntare ale stomacului.

“Oh no, my precious goo!”

Mâţu’

De ce muzica sună mai bine în franceză? Poate nu toată lumea este de acord, dar mi se pare că unele limbi sună mai bine decât altele când sunt cântate, indiferent de cântec, artist etc. Engleza e ok (chiar dacă defapt ar suna ca dreaq probabil că nu am sesiza că ne-am obişnuit cu ea), italiana n-o suport în muzică (când e vorbită sună de parcă ar fi cântată iar când e cântată sună exagerat de cântată, o fi din cauza numărului mare de vocale, I dunno’), româna parcă mai puţin ca engleza dar merge etc.

   Nu e o întrebare legată de artişti, de genul “Care este limba utilizată cel mai frecvent de către preferaţii tăi artişti?”, trebuie să facem abstracţie dei ei pe cât posibil şi să privim muzica la modul general. De exemplu, cântecele mele preferate sunt majoritatea în engleză, însă tot înclin să cred că franceza sună mai bine.

   Probabil cel mai potrivit test ar fi să alegem un cântec care are variante în toate aceste limbi şi să ascultăm pe rând; voturile ar stabili verdictul. Din păcate n-am găsit un astfel de cântec (poate ştiţi voi) aşa că pâna la proba contrarie rămân pe franceză.

P.S: E foarte bine realizat şi clipul, merită văzut.

Mickey 3D – Respire

Versuri (traduse în engleză)

Come closer boy, listen to me kid,
I’m going to tell you the story of Mankind
At first there was nothing, and all was well
Nature just grew and spread out, with no paths or roads,
Then Man arrived with heavy boots,
Kicking Nature in the face, to force respect
Tracing one way roads,
Installing signposts throughout the plains,
Mastering all the forces of Nature
Within the blink of an eye was the story changed
And we’re not about to reverse the trend
We’ve even started to pollute the desert

You’ve got to take a deep breath (breathe), and that’s the truth,
You’re not going to die of laughter, and that’s gotta be said

In a few years, we’ll have cut down all the trees
And your grandkids will only have one eye
In the middle of the forehead and they’ll ask
Why you have two eyes, and you’ll look like a fool
They’ll ask you how you were able to sit back and allow this to happen
You’ll try to defend yourself, explaining in a low voice
That it’s not your fault but the fault of the Elders
Yet there will be no one left to clear you of blame
You’ll tell them about the days when you could
Eat fruits, lying in the grassy fields
There were animals all over the forest,
When Spring begun, all the birds returned once again,
You’ve got to take a deep breath (breathe), and that’s the truth
You’re not going to die of laughter, and that’s gotta be said
You’ve got to breathe, tomorrow it will all get worse
You’re not going to die of laughter, and that’s gotta be said

The worst part of the story is that we are all slaves
Part of us, an assassin, and here quite unable
To look at the trees without feeling guilty
Like someone with his pants down, feeling misery 100%
So this, my boy, is the story of Mankind
It’s not very pretty, and I don’t know the ending,
You weren’t born in a cabbage patch, but instead in a hole
That we fill day by day, like a manure pit

Mâţu’

Parcă sunt făcuţi unul pentru celălalt, aşa-i? În principiu nu mănânc la McDonalds şi nici KFC, dar se întamplă odată la câteva luni să ne lovească o dorinţă sadică de a mânca  gunoaie de la ei, numai ca să vedem pe cine îl doare mai tare stomacul a doua zi. Eu deobicei ies pe locul doi, însă nu când e vorba de McDonalds, se pare că am imunitate la gunoaiele lor. KFC e cu totul altă poveste, şi nimic nu poate declanşa reacţii mai nasoale decât un meniu mare Crispy Strips.

Concursul se desfăşoară în felul următor: Se merge la Mall şi se stă la coadă la KFC, printre toţi acei oameni transpiraţi care nu ştiu să-şi facă singuri şniţele. După ce comanzi, încerci să găseşti o masă într-una din cele 3 zone disponibile: acolo unde e aglomerat, acolo unde este curent sau acolo unde este foarte cald. Vă aşezaţi şi încercaţi să ignoraţi aspectul gelatinos al cărnii punând mult sos peste. A doua zi se vor simţi efectele şi puteţi compara reacţiile, care variază de la imunitate completă (mai rar) la o zi pierdută prin toalete (mai des).

Eu n-am nimic cu KFC sau McDonalds că doar nu mă obligă nimeni să “mănânc” acolo şi cred ca nu are rost să povestesc ce aud de la persoane care lucrează pe acolo – poveşti similare se găsesc şi pe net nu foarte greu. Am şi eu o curiozitate totuşi: câţi McPuişori poţi mânca unul după altul (fără a face vreun atac de inimă) ?

Am avut odată nişte bani de aruncat (those were the days… ), în care am avut iniţiativa de a găsi răspunsul. După 5 aşa-zişi puişori balotaţi fără probleme, am ajuns la concluzia că nu avea rost să continui pentru aveam lucruri mai bune de făcut, şi cu banii şi cu timpul. Recent însă am analizat problema mai îndeaproape; să luăm în considerare următorul factor: chifla.

Este esenţială în succesul vânzărilor de la McDonalds. Aţi observat că nu se simte aproape deloc? Nu e ca cele care le găseşi, să zicem, la o alimentară. E creată în aşa fel încât să ocupe cât mai puţin spaţiu în burta consumatorului, ca apoi acesta să mai dea bani pe vreo 2 – 3 burgeri până se satură. Defapt, rolul chiflei este acela de a menţine iluzia de burger, de a ascunde gunoiul. Parcă nu ar fi aşa apetisant numai conţinutul într-o punguliţă de plastic transparentă nu? Mai mult, McPunguliţă nu sună bine deloc, indiferent de limba în care o spui.

În altă ordine de idei, am avut ocazia de a mă uita la acel fenoment american, concursul de mâncat hotdog. E greţos, nu îl recomand, pentru că “profesioniştii” au tehnici aparte: pentru a salva timp, pâinea se îmbibă într-un pahar cu apă şi se bagă pe gât separat de restul conţinului, cică aşa nu mai e nevoie să o mesteci şi încap mai multe. Defapt, cam aşa ceva se întâmplă şi cu chifla de la Mc dacă ne gândim puţin: chifla e şi nu prea, cam ca vata pe băţ. Desigur nu-ţi dă nimeni un pahar de apă ca să te complici, în schimb ţi-o dau gata pregătită de băgat pe gât.

Despre cartofi nu e nevoie de nici un comentariu, găsiţi tot ce trebuie să ştiţi în filmul de mai jos şi nu vă costă decât 5 minute. Mă rog, pe cei cu stomacul tare nu-i costa decât 5 minute .

Aşa-i că vă gârâie maţele?

Mâţu’

Nu este vorba de un film porno, ci este deviza sub care se desfăşoară în acest an Ziua Mondială a Zonelor Umede, care marchează data semnării convenţiei de la Ramsar. Tema acestei ediţii se referă la relaţia dintre zonele umede şi sănătatea umană, precum şi utilizarea acestor zone în mod durabil. Zonele din România ce se încadrează includ Delta Dunării, Insula Mică a Brăilei, Parcul Natural Lunca Mureşului, Complexul piscicol Dumbrăviţa şi Lacul Techirghiol.

Eu peronal voi sărbători această minunată zi împodobind ţeava de sub chiuvetă. O zi umedă la toată lumea!

Mâţu’

Nah că s-a ajuns si la asta ! Neah, nu e un blog propriu-zis, sau cel puţin nu intenţionez sa fie. Am umblat puţin prin maţele scriptului ca sa îl adaptez cât de cât la un format potrivit pentru site, iar pe de altă parte e mult mai uşor de actualizat… Oricum, de data asta chiar am nevoie de un loc pe net în care îmi pot nota cu uşurinţă lucruri so… here we are.

Când mai găsesc lucruri interesante pe net le postez (sau cel puţin îmi propun, depinde de lene), aşa că poate mai băgaţi un cap pe aici ocazional. Dacă merge bine treaba poate mă ţin de ea, rămâne de văzut.

Over and out.

Mâţu’