Când unul din patru click-uri devine subit un dublu, sau chiar triplu  click, atunci e clar că a venit vremea să-ți schimbi mouse-ul. Așa s-au aranjat lucrurile încât mouse-ul meu (un Benq M800: simplu, dar foarte comod și precis) a început să-și dea duhul chiar când se apropria ziua mea de naștere, ocazie cu care am primit un Logitech MX620 pentru a prelua ștafeta.

Logitech MX 620 Cordless Mouse (sursă: Logitech.com)

În primul rând, trebuie menționat că aspectul fizic e superb, iar calitatea materialelor este evidentă. Suprafețele laterale sunt cauciucate, iar plasticul dintre cele două are o textură ușor granulată, astfel că mouse-ul nu alunecă deloc în mână. În plus, forma ergonomică urmează cu fidelitate curbele palmei drepte (dacă sunteți stângaci, nu aș recomanda modelul acesta) iar butoanele suplimentare sunt plasate în zone ușor accesibile. Rotița de scroll este metalică,  centrul fiind acoperit cu un strat de cauciuc zimțat. Există două moduri de scroll disponibile: click-to-click și hyper-fast, care pot fi interschimbate printr-un buton aflat la baza mouse-ului. Dacă primul dintre acestea e similar cu modul de funcționare la care ne-am aștepta de la orice mouse, cel de-al doilea eliberează “frâna” și permite un scroll foarte rapid. Recunosc că acestă funcție nu am folosit-o încă, așa că nu aș putea spune cât de utilă este, dar pesupun că atunci când lucrezi la documente cu un număr mare de pagini, este binevenită. Mai mult, rotița este “4D”, în sensul că permite 3 tipuri de apăsări: stânga, mijloc și dreapta.

Pe suprafața superioară , alături de butoanele principale și rotiță se regăsesc încă două elemente: butonul de căutare și indicatorul de baterie. Lateral se află încă două butoane extrem de folositoare: back și forward. Desigur, toate butoanele pot fi configurate individual, chiar și cu funcții diferite relativ la programul deschis în mod curent, printr-un software oferit de Logitech numit SetPoint. De exemplu, aș putea atribui o combinație de taste butonului de căutare atunci când lucrez în Photoshop, dar să-și rețină funcția de căutare dacă este deschis un browser. Pe lângă acestea, programul oferă multe alte opțiuni legate de precizia, accelerația și comportamentul pointer-ului, drivere, durata de viață a bateriei etc. Și dacă tot a venit vorba de baterii, cele 2 baterii AA mențin mouse-ul funcțional undeva între șase luni și un  an de zile, ceea ce nu e rău deloc pentru un mouse fără fir.

Concluzionând, MX620 este un mouse superb, cu un raport calitate / preț extrem de atractiv și care aduce un “boost” în productivitate prin micile trucuri pe care le oferă în combinație cu SetPoint. Nota 10/10!

Mâțu’

Avem un titlu de aruncat în găleata cu sisteme de operare noi (sau cel puțin recente) pentru telefoanele mobile, alături de Bada (Samsung), MeeGo (Nokia), Android (Google) și WebOS (Palm) – în nici o ordine anume. Se pare că războiul sistemelor de operare s-a mutat pe ecranele mici și mijlocii (Chrome OS pe tablete?) și va rămâne acolo o bună perioadă de timp, așa că a venit și rândul lui Microsoft să-și reîmprospăteze marfa cu Windows Mobile 7. La fel ca fratele lui mai mare Windows 7, noul OS aduce îmbunătățiri semnificative față de versiunea precedentă, impresionând publicul cu o interfață complet nouă (a là Zune HD) și câteva trucuri noi sub capotă.

Versiunea 6.5 din seria Windows Mobile a lăsat multă lume dezamăgită deoarece aducea în mare parte actualizări de natură cosmetică, fără a îmbunătăți experiența navigării prin meniuri, mai ales în lipsa unui stilus. Prin contrast, noul sistem a fost special gândit pentru ecranele touchscreen, așa că gata cu butoanele și scrollbar-urile mici. Ecranul de start a fost modificat complet, precum și întreaga structură a sistemului: nu mai există meniul de start tipic Windows, și nici grid-ul de iconițe. În schimb, Windows Mobile 7 are un aspect distinct, mult diferit față de ce oferă alte interfețe, iar acesta va rămâne universal pe toate dispozitivele pe care va fi instalat deoarece nu suportă interfețe modificate de fiecare producător. Unii ar putea spune  că acesta e un minus, însă totuși e de preferat un sistem cu aspect ușor de recunoscut precum iPhone OS-ul.

Interesant este faptul că Microsoft a ales oarecum direcția Apple în ceea ce privește multitasking-ul, spre deosebire de versiunile anterioare are sistemului. Este adevărat că aceasta s-ar putea schimba până la lansarea propriu-zisă, precum și lipsa suportului pentru Flash, dar un lucru este cert: Windows 7 Mobile este un început nou. Nu există compatibilitate cu aplicațiile mai vechi, așa că dezvoltatorii de software vor avea mâinile ocupate. Aceștia vor putea distribui programele prin Windows Mobile Marketplace, un fel de AppStore cu logo-ul Windows pe el.

Nu se cunosc foarte multe amănunte la ora actuală, însă se știe că Windows Mobile 7 se integrează foarte bine cu Xbox Live și Zune, iar cerințele de sistem sunt ridicate: touchscreen (suportă multitouch cu pănă la 4 atingeri simultane) cu rezoluție înaltă, cameră de 5 MP, GPS, radio, accelerometru etc. Este clar că sistemul de operare nu mai este dedicat exclusiv utilizatorilor orientați pe business, ci încearcă să acomodeze o felie mai groasă din public.  În orice caz, este un pas înainte pentru seria Windows Mobile iar puțină competiție la celelalte OS-uri nu strică niciodată, chiar dacă vine de la Microsoft.

Mâțu’

După ani de speculații,  tableta mult așteptată de la Apple și-a făcut ieri introducerea, urmând să ajungă în mâinile consumatorilor peste 60 de zile (modelele fără 3G) , respectiv 90 de zile pentru versiunile dotate și cu 3G. Așteptările devoratorilor de tehnologie au fost uriașe (se vorbea până și de baterii solare, ecrane cu  geometrie variabilă a suprafeței și nu numai) , așa că e ușor de înțeles cum prezentarea dată de Steve Jobs a spart publicul în două mari categorii: complet dezamăgiți și satisfăcuți. Probabil că nimeni nu a fost absolut dat pe spate, produsul fiind în esență un iPod Touch pe steroizi, dar iPad-ul are totuși puncte de atracție demne de luat în considerare.

Din punct de vedere hardware, iPad-ul este bine dotat pentru funcțiile care vrea să le îndeplinească: ecran multi-touch LED IPS de 9.7″ cu rezoluția de 1024×768 în format 4:3 (132 ppi), un procesor Apple A4 de 1 GHz, între 16 și 64 GB de memorie SSD în funcție de model, Wi-Fi 802.11a/b/g/n, 3G (3 din cele 6 modele), Bluetooth 2.1 + EDR, Accelerometru, Busolă digitală, Senzor de lumină ambientală, Boxe, Microfon și Card SIM (doar modelele 3G). Carcasa este similară cu cea a unui iPod Touch, făcută în mare măsură din aluminiu și sticlă. Butoanele fizice sunt puține la număr: Home (frontal), On/Off, Volum și Mute (laterale). În materie de output, tableta e dotată numai cu un connector Dock (pentru care există adaptor VGA) și un jack de 3.5mm pentru căști.

Surpriza mare a fost lista de prețuri anunțată, care arată în felul următor:

În primul rând nimeni nu se aștepta la 6 modele; speculațiile se învârteau în jurul a două versiuni ale tabletei: una mai mică (aprox. 7″) la $599-$699 și una mai mare (aprox. 10″) la $899-$999. Chiar și cele mai optimiste speculații sugerau un preț minim de $599, dar Apple a optat pentru un prag destul de agresiv și în același timp fixând dimensiunea la 9.7″ pentru toate modelele.

Să trecem în revistă câteva din aspectele clar pozitive ale dispozitivului: Posibilitatea de a rula aproape orice aplicație pentru iPhone/iPod Touch fără să fie nevoie de o intervenție în codul sursă este un plus major iar opțiunea Zoom x2 pentru a mări aplicația pe o zonă mai mare a ecranului este și ea bine venită. Interfețele grafice ale aplicațiilor destinate pentru iPad vor fi cu siguranță foarte atractive datorită în mare parte ecranului mare și vor rula extrem de fluid grație procesorului și arhitecturii interne. Din ce am putut observa în timpul prezentării (disponibile acum pe Apple.com) este că trecerea de la o aplicație la alta, un ecran la altul sau de la orientarea Portrait către cea Lanscape și vice-versa sunt toate mult mai rapide, chiar și decât cele din generația 3Gs a iPhone-ului. Acest “boost”  în puterea de procesare va duce și la o generație nouă de jocuri cu grafică mult mai atrăgătoare – EA a demonstrat asta ieri prin prezentarea titlului Need For Speed: Shift pentru iPad, care aduce multe îmbunătățiri vizuale față de omologul său de pe iPhone/iPod Touch.

Includerea boxelor și a microfonului extind funcționalitatea dispozitivului către aplicații de tipul VoIP, GPS și nu numai. Prima generație de iPod suferă de lipsa acestora – e bine de știut că primele iPad-uri nu vor suferi de aceleași probleme.

Deocamdată este prea devreme pentru a comenta despre durata de viață a bateriei, care oficial este de până la 10 ore de uz, dar dacă iPad-ul rezistă măcar 5 ore pe Internet cu Wi-Fi-ul pornit  eu mă declar mulțumit. Oricare ar fi cazul, nu se compară cu un eBook-Reader dedicat (la care durata bateriei se ridică la ordinul zilelor) însă e clar că iPad-ul nu se dă drept eBook-Reader, ci mai degrabă un dispozitiv pentru “consum Multimedia” mult mai variat.

Pe lângă aplicațiile de bază cu care iPad-ul este dotat “out-of-the-box” precum Calendar, AddressBook, Notes, Maps etc., Apple lansează și o versiune a suitei de productivitate iWork care include Pages, Numbers și Keynote la prețul de $9.99 fiecare, dotate cu o interfață special concepută pentru capabilitățile multi-touch ale iPad-ului.

Din păcate nu este totul chiar roz, iPad-ul având niște neajunsuri evidente chiar și pentru cei cu așteptări mai realiste de la tableta Apple. Unul dintre acestea este absența camerei iSight, care ar fi fost extrem de utilă pentru conferințele Skype și nu numai. Probabil că aceasta e rezervată pentru iPad 2.0, caz în care va trebui să mai așteptăm un an. O altă problemă majoră este lipsa de multitasking, însă înclin să cred că asta nu va fi o problemă îndată ce vor apărea hack-uri pentru iPad – ceea ce pare inevitabil. Un iPhone “jailbroken” este capabil să ruleze mai multe aplicații deodată, așa că nu există motive pentru care nu s-ar putea face același lucru și pentru iPad.  Mulți sperau la un sistem de operare complet diferit față de iPhone OS, dar Apple a preferat să-l adopte și pentru iPad, cu mici modificări desigur. De asemenea, Apple se încăpățânează în continuare să evite Flash-ul în browser, nu putem decât să sperăm că situația se va ameliora în timp. Unele voci se plângeau de aspectul tabletei (4:3), acesta nefiind widescreen, și de marginile groase din jurul ecranului. Personal nu mă deranjează nici  una nici alta, defapt chiar prefer formatul real al tabletei față de “mock-up”-urile care apăreau înainte de prezentarea oficială.

Există o piață pentru aceste dispozitive? Categoric, fanii MacBook Pro își modifică laptopurile în tablete de multă vreme, iar creșterea vânzărilor de netbook-uri la prețuri similare confirmă faptul că există cumpărători interesați de asemenea portabile multimedia. Rămâne de văzut dacă iPadul va avea același efect pentru tablete care l-a avut iPodul asupra MP3 Player-elor și iPhone-ul asupra smartphone-urilor, dar măcar un lucru este cert: tableta a devenit realitate.

Mâțu’

Google Chrome tocmai a ajuns la versiunea 4.0 (cel puțin pentru utilizatorii de Windows) aducând destul de multe îmbunătățiri, dintre care amintiesc posibilitatea de instalare a extensiilor, sincronizarea online a bookmark-urilor, stabilitate și viteză de randare sporite, extinderea suportului pentru HTML5 și lista continuă.

(Credit: Google)

Până în momentul de față foloseam Chrome numai pentru situațiile în care vroiam să fac o căutare rapidă sau să verific conturile de e-mail, revenind domnului Firefox rolul de “browser principal”. Asta s-ar putea schimba curând, deoarece multe din opțiunile care mă atrag la Firefox sunt acum disponibile și pe Chrome, în mare parte datorită extensiilor. De exemplu, în Firefox aveam o extensie pentru gestul “drag” al mouse-ului care deschide un link într-un tab nou din background sau face o căutare pe Google a textului selectat. Această funcționalitate este acum posibilă și în Chrome datorită extensiei Super Drag. O altă extensie foarte utilă este chromeTouch, care permite scroll-ul prin website-uri folosind dragul în zonele în care nu există text, link-uri sau poze – similar cum funcționează drag-scroll-ul în documentele PDF. Și dacă tot suntem la capitolul scroll, SmoothScroll adaugă puțină inerție paginii atunci când folosești mouse-wheel ceea ce e mult mai plăcut decât comportamentul implicit.

Pe lângă diferența evidentă a vitezelor de încărcare dintre Firefox 3.6 și Chrome 4.0 (Chrome este sesizabil mai rapid, atât la randarea paginilor cât și la start-up), Chrome oferă o interfață mai compactă și în același timp mai aerisită (ex: omnibox-ul se ocupă atât de adrese cât și de căutare, nu sunt două câmpuri distincte). Aceste detalii pot fi emulate și în Firefox folosind unele extensii, dar pe măsură ce numărul acestora crește, și timpii de încărcare cresc. Apropo de interfețe aerisite, AdThwart este foarte bun la eliminarea reclamelor de pe pagini, ar merita instalat dacă folosiți Chrome.

Momentan galeria de extensii disponibile pentru Google Chrome nu este atât de mare ca cea pentru Firefox, însă este foarte variată: clienți de Yahoo! Messenger, Twitter, starea meteo, calculatoare, convertoare, extensii pentru integrarea serviciilor sociale, clienți de torrent-uri etc. precum și o grămadă de addon-uri care extind funcționalitatea lui Chrome.

Trebuie menționat faptul că instalarea/dezinstalarea și activarea/dezactivarea unei extensii nu necesită restartarea browser-ului, aceastea au loc automat și necesită un singur click. Să vedem cât de repede adoptă comunitatea această ultimă iterație a lui Chrome, este foarte probabil că introducerea extensiilor va crește considerabil popularitatea browser-ului în lunile ce urmează.

Mâțu’

Cu TeamViewer poți lua controlul asupra unui calculator conectat la Internet, ca și cum te-ai afla în fața monitorului său, scutindu-te însă de un drum. Este disponibil gratuit pentru uz personal, nu necesită crearea unui cont și nici măcar nu trebuie instalat în mod obligatoriu pentru a fi folosit. Este compatibil cu toate versiunile de Windows de la XP în sus și Mac OS X, este capabil de a transfera fișiere între calculatoarele conectate și nu necesită accese speciale prin firewall. În plus, calitatea imaginii este optimizată în funcție de viteza conexiunii (de exemplu scoate automat efectele Aero, imaginea de fundal etc.). Cu siguranță un program extrem de util, mai ales atunci când te sună un prieten care are o problemă la calculator și trebuie să-i arăți ce e de făcut.

Din punctul de vedere al securității nu aveți de ce să vă faceți probleme, informațiile de pe ambele calculatoare rămân private, datele transmise sunt criptate iar conectarea se face pe bază de o parolă generată automat la pornirea softului.

Eu aș zice că merită download-ul de 2.5 MB .

Mâțu’

Nu-mi vine să cred că au trecut două luni de zile de când am butonat ultima dată pagina… Acum că am terminat de curățat spam-ul, actualizat plugin-urile și Wordpress-ul la ultimele versiuni, pot în sfârșit să reiau adăugarea regulată (sper) de conținut nou.

Unul din lucrurile cu care am experimentat în ultima vreme este înregistrarea video a desktop-ului, în principiu pentru a determina ce configurații de codecuri, dimensiuni și compresii sunt optime pentru un raport calitate/dimensiune satisfăcător. Iată rezultatele…

Programul pe care l-am folosit atât pentru înregistrare cât și pentru compresie se numește Camtasia Studio 6, care e suficient de dotat în materie de opțiuni dar și ușor de folosit – aspect important pentru cineva care nu a mai folosit un editor video până acum. Cel mai popular website de vizionat conținut video este momentan YouTube, așa că m-am axat pe optimizarea fișierelor în vederea încărcării lor acolo, ceea ce presupune o serie de limitări: filmele nu trebuie să depășească 10 minute și există câteva condiții pentru a activa opțiunile HQ și HD (High Quality și respectiv High Definition) în player-ul YouTube.

Primul obstacol pe care l-am întâlnit a fost înregistrarea audio direct din placa de sunet. În cele din urmă s-a dovedit a fi o problemă de driver (reiterez că testele au fost efectuate pe un Windows 7 pe 64 de biți). Odată ce ultima versiune a fost instalată, opțiunea Stereo Mix a apărut în Control Panel sub secțiunea Hardware and Sound – Sound – Recording. O mică observație: dacă nu se regăsește în lista de device-uri, Stereo Mix-ul poate fi înregistrat ca “Disabled Device”, caz în care trebuie dat un click-dreapta și selectată această categorie. Dacă nici asta nu ajută, atunci sugerez să verificați driver-ul audio.

Și dacă tot vorbim despre sunet, trebuie precizat că programul nu poate înregistra decât de la o singură sursă la un moment dat. Din acest motiv, dacă doriți să înregistrați sunetul atât de la placă cât și de la microfon (de exemplu, pentru a comenta un meci E-sport sau pentru a face un review/tutorial la o aplicație) va trebui să folosiți un program separat pentru înregistrarea de la microfon. Este recomandat Audacity, care vă permite salvarea comentariilor într-un fișier separat, care poate fi apoi adăugat și sincronizat cu producția video în Camtasia.

Următorul pas este deschiderea Recorder-ului din Camtasia și captarea efectivă. Selectați prima opțiune din meniul din stânga “Record Screen” iar programul se va ascunde și va deschide toolbar-ul de captură. De aici puteți cu ușurință să controlați zona de pe desktop care urmează să fie înregistrată (se poate și fullscreen), codecul, sursa audio, etc.

Principalele setări care trebuie făcute înainte de a începe înregistrarea se află în meniul Tools – Options – Video/Audio. La Video asigurați-vă că este selectată varianta manuala a configurației și că rata de captură este de 30 de frame-uri pe secundă. Compresia video inițială va fi minimală pentru a păstra calitatea imaginii , așa că vom selecta codecul TechSmith cu care vine dotat programul (puteți încerca și altele), keyframe-urile să fie odată la 24 de frame-uri iar la butonul Configure selectați Faster Compression. Puteți închide panoul de configurare a compresiei video, revenind la tab-ul Audio, unde nu trebuie decât selectată sursa și volumul. Aici aveți de ales între Stereo Mix și Microfon (dacă este disponibil). Asigurați-vă că în Toolbar-ul de captură – cel din imaginea anterioară – este selectat butonul Audio și apare bara de volum.

Alte opțiuni utile se regăsesc în taburile Capture și Hotkeys, unde puteți controla modul în care se comportă programul în timpul capturii (de exemplu, să se ascundă îndată ce se activează înregistrarea, să dezactiveze screensaver-ul etc.).

În mod normal, acum totul este pregătit pentru efectua captura de ecran, însă eu am dat peste încă o mică problemă: de fiecare dată când terminam înregistrarea, Camtasia raporta o eroare de scriere a fișierului. În cele din urmă am aflat că aceasta se datora lipsei de spațiu pe harddisk, acolo unde se salvează fișierele temporare și proiectele video. Trebuie precizat că aceste fișiere pot ajunge da dimensiuni uriașe cu această configurație, poate chiar și 1 GB / minut înregistrat. De aceea este bine să modificați locațiile unde se salvează acestea pe o partiție cu suficient spațiu liber. Acest lucru se face în două meniuri distincte: în toolbar-ul de captură la Tools – Options - Filename Options – Output Folder și în Camtasia la Tools – Options – Program (Tab) – Temporary Storage folder. Evident dimensiunea fișierului va trebui redusă în mod dramatic înainte să fie încărcat pe YouTube, dar această compresie o vom face după efectuarea capturii. De exemplu, filmul de mai jos are aproximativ 10 MB și durează un minut, ceea ce nu este tocmai rău (mai ales cu HD activat). Cu vreo 2 – 3 MB în plus se poate ridica considerabil calitatea imaginii, așa că este bine să vă gândiți înainte de a trece la compresia finală la cât de lung va fi filmul produs:

Revenind la captură, odată ce ați terminat de înregistrat (folosiți hotkey-urile pentru Record/Pause/Stop pentru a evita folosirea meniurilor), selectați butonul Save. Atât salvarea fișierului cât și crearea sa pot dura de la câteva secunde la câteva minute, în funcție de dimensiuni și de performanțele calculatorului. În general, atunci când programul lucrează intensiv cu fișiere video mari este o idee bună să-l lăsați în pace și să nu deschideți alte aplicații costisitoare în materie de resurse – pot apărea erori și va trebui luat totul de la capăt.

Am ajuns la pasul final, și anume acela de optimizare a fișierului pentru publicarea sa pe YouTube, sau pe alt website similar. Nu ne vom concentra aici pe efecte speciale (Pan and Zoom, Umbre, Perspective, Picture in Picture etc.) deoarece există tutoriale dedicate pe pagina oficială a programului Camtasia, precum și pe o grămadă de alte surse ce pot fi ușor regăsite cu o simplă căutare pe Google. În schimb, vom trece în revistă toate opțiunile necesare pentru o compresie eficientă a fișierului.

În primul rând, vom selecta opțiunea Import Media din meniul din stânga și vom introduce înregistrarea făcută anterior în proiectul curent. Dacă ați înregistrat concomitent și sunetul de la microfon folosind Audacity sau alt program similar într-un mp3, wav sau alt format audio recunoscut de Camtasia, acum este momentul să îl adăugați și pe el în aceeași manieră. Odată ce acestea au fost importate, ele trebuie adăugate la timeline-ul proiectului, fie prin drag ‘n’ drop, fie prin click-dreapta pe ele și selectarea opțiunii Add to Timeline – moment în care apare o căsuță de dialog unde se introduce dimensiunea (în pixeli) a filmului. Pentru ca YouTube să activeze opțiunea HD în player, filmul trebuie să satisfacă două condiții: să fie de cel puțin 1280 x 720 iar sunetul să fie stereo. De aceea, în cazul în care ați înregistrat o arie mai mică decât aceste dimensiuni, vor trebui specificate aceste dimensiuni pentru HD.

Un alt aspect care trebuie luat în considerare este faptul că nu trebuie să se depășească 10 minute/fișier video (decât eventual cu câteva secunde). Dacă înregistrarea depășește 10 minute, atunci ea va trebui împărțită în mai muște părți, fiecare de 10 minute sau mai puțin. Pentru aceasta, observați că sub timeline (zona cu gradații de la baza ecranului) există o zonă numită Markers. Selectați cu mouse-ul un punct în timeline până în minutul 10, apăsați tasta M și introduceți un nume unic. Observați că filmul apare acum “spart” în două. Utilizați această tehnică pentru a împărți întreaga lungime a filmului în atâtea lungimi de 10 min (sau mai puțin) câte sunt necesare.

Timeline-ul este compus din mai multe straturi, reprezentate grafic unul peste celălalt sub banda “Markers”. Primul dintre acestea este destinal imaginii video, iar dedesubt apare track-ul audio care a provenit din Stereo Mix (placa de sunet). Dacă doriți să mai adăugați o coloană sonoră, apăsați butonul Tracks, activați Audio Track 2 și adăugați pe acest strat fișierul importat anterior.

Acum a sosit momentul compresiei finale și obținerea fișierelor ce urmează a fi uploadate. Selectați din meniul din stânga Produce Video As, apoi Custom Production Settings și apăsați butonul Next. Formatul fișierului va fi MOV (Quicktime Movie), iar la meniul următor selectați Quicktime Options. Atât Video cât și Sound trebuie selectate, iar setările video  ar trebui să arate cam în felul următor:

Cele mai importante opțiuni din acest meniu sunt cele pentru Frame Rate (obligatoriu 30) și calitatea compresiei, care se recomandă să fie undeva între Medium și High. Cu cât calitatea este mai mare, cu atât dimensiunea fișierelor va crește, motiv pentru care este bine să evitați extrema dreaptă (“Best”). Apăsați Ok și verificați la butonul Size că dimensiunea este cea pe care ați declarat-o la începutul proiectului (minim 1280 x 720). În ceea ce privește calitatea sunetului, selectați 48.000 kHz și Stereo pe 16 biți. Compresorul pe care îl folosesc eu este mp4a, dar puteți încerca și altul dacă doriți.

Următoarele meniuri nu sunt foarte importante, ele includ opțiuni pentru “watermark”, adică o poză suprapusă peste imaginea video (eventual un logo, o reclamă, etc.). Ceea ce este important totuși e meniul Makers Options, care este ultimul pas din acest Wizard de producție, unde trebuie selectată opțiunea Produce multiple files based on Markers. Ultimul ecran de configurări se referă la numele și destinația fișierelor video produse în urma compresiei. Apăsați Finish și pregătiți-vă să așteptați o vreme (în funcție de lungimea înregistrării și performanțele calculatorului).

Desigur ar mai fi multe de spus, mai ales despre editarea video și celelalte capabilități oferite de Camtasia Studio 6, însă pentru cineva care vrea să înregistreze rapid video de pe desktop la calitate decentă este un set de instrucțiuni suficient de detaliat.

Mâțu’

În sfărșit am primit și eu acces la preview-ul pentru Google Wave, platforma de comunicații marca Google care îmbină chat-ul, colaborarea pe documente și o grămadă de alte facilități de tip social-networking sub un singur acoperiș. Cu suficient momentum și expunere publică, Wave-urile ar putea într-o bună zi să înlocuiască e-mail-ul așa cum îl știm noi astăzi. De fapt, tocmai aceasta este premisa  de la care a început întregul proiect: Cum ar arăta e-mail-ul dacă ar fi fost inventat acum? Google oferă o variantă de răspuns: Wave.

După modelul GMail, odată cu posibilitatea de a testa serviciul am primit și câteva invitații, opt la număr, care pot fi distribuite celor interesați. Nu e nevoie decât un cont de Gmail și puteți și voi încerca Google Wave.

Dacă nu știți încă despre ce e vorba, există o serie de filme pe YouTube care explică în linii mari ce se poate face cu Wave, așa că vă invit să vizionați  unul din ele pentru a vă face o idee despre ce înseamnă comunicarea prin Wave-uri:

Concluzionând, dacă doriți o invitație la Google Wave lăsați un comentariu și primele 8 cereri vor fi răsplătite .

P.S: “Invitations will not be sent immediately. We have a lot of stamps to lick.” (Google Team)

[UPDATE 21.12.2009: Încă 20 de invitații disponibile de Moș Crăciun ]

Mâțu’

PhotoSketch, un program prezentat la evenimentul SIGGRAPH 2009 din Yokohama, Japonia, transformă schițele brute realizate de utilizator într-un colaj de imagini compus din obiectele descrise, atât prin forma schiței cât și prin etichetele asociate acestora. Algoritmul caută pe Internet imaginile cele mai potrivite și apoi le îmbină în produsul final, punând la dispoziție o serie de rezultate posibile. Funcționarea programului este descrisă în filmul de prezentare de mai jos:

Iată câteva exemple “Before and after” realizate cu PhotoSketch:

Programul este open-source, atât codul cât și documentația fiind disponibile pe pagina de internet oficială. Din păcate demo-ul online încă nu a fost finalizat, iar aplicația desktop trebuie configurată pentru a funcționa corect, așa că momentan va trebui să ne mulțumim cu demonstrațiile video.

Mâțu’

Gnome va ajunge la versiunea 3 îndată ce va fi lansat Ubuntu 10.04 și se pare că vom avea parte de îmbunătățiri substanțiale la interfață,  după cum arată ultimele screenshot-uri ce au apărut pe Internet. În ultima vreme numai despre Windows 7 și Snow Leopard am auzit, așa că poate că ar fi bine să mai luăm o pauză de la ele și să aruncăm o privire și la ce este nou în lumea Linux:

În primul rând observăm absența meniului de la baza ecranului, cu care am fost obițnuiți în majoritatea distribuțiilor de Linux. În schimb, meniul de sus a fost modificat puțin, butonul System Menu fiind înlocuit cu Activities. Odată activat, acesta permite lansarea programelor, aranjarea desktop-urilor și afișează cele mai recent folosite documente.

Pe lângă acestea, vom avea la dispoziție un câmp de căutare pentru regăsirea aplicațiilor (un fel de Launcher) și o listă cu cele mai importante locații  de pe harddisk. Adăugarea unui desktop nou se face prin selectarea butonului din “+” de sub preview-ul celor existente.

Din păcate noul Gnome nu va fi compatibil cu popularul Compiz, dar asta nu înseamnă neapărat sfârșitul efectelor vizuale – Gnome este dotat cu câteva animații și tranziții destul de atractive. Oricum, dacă utilizatorul nu dorește această nouă interfață este liber să o folosească pe cea clasică, așa că rămâne de văzut cât de popular va deveni Gnome 3 în rândul fanilor Ubuntu.

Mâțu’

Iar a trecut o grămadă de timp fără să actualizez blog-ul… așa se întâmplă când mă apuc de alte proiecte. Adevărul e că nu am mai dat peste nimic interesant în ultima perioadă, până în dimineața asta când m-a trăznit o idee. De mult visam eu la un Yahoo Messenger cu temă clasică – nu am fost niciodată un fan al skin-urilor incluse în versiunile 9 și 10 beta. În plus, urmărind blogul oficial Yahoo! Messenger și comentariile de pe acolo am găsit că tema clasică este una din cele mai solicitate opțiuni pentru versiunile care urmează din partea utilizatorilor. Norocul meu că mi-am adus aminte de un mic truc care face acest lucru posibil: atât în Vista cât și în Windows 7, printre proprietățile executabilelor se găsesc și opțiunile de compatibilitate cu sistemele de operare mai vechi (click-dreapta - Properties – Compatibiliy), printre care și Disable visual themes. Dacă selectăm checkbox-ul din dreptul ei și apăsăm pe Apply în proprietățile executabilului YahooMessenger.exe (se găsește cel mai frecvent în C:\Program Files\Yahoo!\Messenger\), atunci se elimină practic bara de titlu și decorațiile de pe butoanele de control ale ferestrei.

Yahoo Messenger 10 beta Classic

Cu puține ajustări ale skin-ului (mai sus este un Icy Blue modificat), se poate ajunge la rezultate satisfăcătoare, cel puțin până în momentul în care echipa de la Yahoo! implementează o soluție mai elegantă. Cheers’ !

Mâțu’