Cel mai bun CMS Open Source, renumit pentru flexibilitatea platformei, mulțimea de plugin-uri disponibile și diversitatea temelor grafice tocmai a împlinit 3 versiuni întregi :grin:. Această ultimă iterație aduce o căruță de îmbunătățiri, cele mai importante fiind posibilitatea de a actualiza toate extensiile deodată (Bulk Updates), modificări în panoul de adminstrare, mai multe opțiuni de modificare a meniurilor și temelor, suport pentru scurtarea link-urilor și nu în ultimul rând repararea multor bug-uri ce vizează securitatea și stabilitatea WordPress-ului.

Evident, matu.ro a sărit imediat la noua versiune, instalarea fiind extrem de simplă și lipsită de probleme. Cu toate acestea, amintesc că un back-up este întotdeauna o idee bună, mai ales înainte de a face modificări majore la  pagina dvs!

Mâțu’

Săptămâna trecută am aplicat la programul beta al unui produs cu o prezentare extrem de promițătoare, gratuit și teoretic foarte folositor. E vorba despre Soluto, un proiect ambițios al cărui scop este acela de a micșora semnificativ timpul de încărcare a sistemului de operare de pe calculatorul dvs. Înainte de a intra în detalii, vă invit să urmăriți următoarea introducere:

Principiul de funcționare este următorul: după instalarea softului, calculatorul trebuie restartat pentru a permite analiza programelor care se încarcă odată cu procesele vitale ale sistemului. Soluto construiește o listă și măsoară timpul de încarcare pentru fiecare proces în parte. Odată ce a terminat, lista este împărțită în 3 categorii:

• No-Brainer
• Potentially Removable
• Required

Prima categorie cuprinde procese care pot fi înlăturate din secvența de încărcare a sistemului, fără a avea un impact negativ asupra sistemului sau asupra programelor care depind de ele. Pentru fiecare proces puteți folosi una dintre opțiunile: Pause / Delay. Prin Pause, procesul nu se va mai încărca la pornirea calculatorului, eliminând astfel o bucățică din timpul de încărcare. Delay se folosește pentru  încărcarea procesului numai când calculatorul se află într-o stare idle (adică nu este folosit de utilizator și deci nu va deranja pe nimeni). Soluto te ajută să faci alegerea dintre Pause și Delay sugerând una din ele pe baza recomandărilor celorlalți utilizatori care contribuie la proiect.

Cea de-a doua categorie include procese care pot fi și ele înlăturate, însă care ar putea avea efecte neplăcute în unele situații dacă o faceți (de exemplu, înlăturarea unui antivirus nu este o idee neapărat bună, chiar dacă adaugă câteva secunde bune la timpul de încărcare). Această categorie nu este chiar pentru toată lumea, fiind destinată utilizatorilor mai avansați.

Ultima categorie cuprinde procese care nu pot fi eliminate, fie pentru că sunt vitale sistemului de operare, fie pentru că nu au fost adăugate încă la baza de date online cu aplicații/servicii recunoscute. Pe măsură ce Soluto se maturizează și acaparează o comunitatea suficient de mare, această listă se va micșora din ce în ce mai mult!

Dacă sună complicat, să știți că NU este, în mare parte datorită unei interfețe grafice, care este simplă, bine structurată și plină de animații sugestive. Iată o scurtă prezentare video pentru a vă face o idee despre ce e vorba:

Eu am testat personal jucăria și am ras 22 de secunde  (în medie) de la timpul de încărcare a sistemului. Concluzionând, dacă sunteți frustrați de calculatorul dvs. și doriți să-l puteți aprinde fără a da pe gât o cafea între timp, încercați Soluto (Beta), disponibil gratuit pe pagina lor oficială: http://www.soluto.com.

Mâțu’

Ce este HTML5? Parcă toate colțurile blogosferei de specialitate bâzâie cu termenul acesta, însă definiția lui este fie vagă, fie prea complicată pentru cititorul obișnuit. Cu toate acestea, HTML5 este un pas improtant în evoluția Internetului și va influența puternic modul în care este creat și consumat conținutul web cu care ne-am obișnuit cu toții. Să vedem cu ce se mănâncă…

HTML (HyperText Markup Language) este limbajul care stă la baza oricărei pagini de Internet. Se folosește la structurarea elementelor pe pagină astfel încât paragrafele, imaginile și toate celelalte elemente care o compun sunt poziționate unde trebuie și arată așa cum și-a dorit inițial webdesigner-ul. În acest scop, HTML oferă un set de elemente și atribute care ajută programatorul să transforme conceptul grafic al website-ului într-o pagină de Internet adevărată. Acest set a evoluat cu fiecare iterație a versiunilor HTML (2.0 , 3.0, 3.2, 4.0, 4.0.1, etc.) ajungând astăzi la versiunea 5, propusă “recent” de W3C (World Wide Web Consortium). Este important de notat că orice versiune nouă de HTML presupune un nivel ridicat de compatibilitate ci versiunile anterioare, însă relația nu este reciprocă. Dacă o pagină web este construită folosind elemente/atribute specifice HTML5, un browser care nu suportă acele elemente nu va fi capabil de a reda corect conținutul paginii respective. Din acest motiv, utilizatorii sunt încurajați să actualizeze browser-ul pe care îl folosesc (fie el Internet Explorer, Firefox, Opera, Safari, Chrome sau oricare alt browser ) la cea mai nouă versiune în speranța că acestea adoptă cele mai noi standarde HTML. Desigur, browserele moderne oferă o serie înreagă de avantaje față de versiunile mai vechi, cum ar fi viteză și securitate sporite.

Trebuie menționat că HTML5 nu este încă adoptat în totalitate de toate browserele, deși aproape toate promit suport HTML5 în următoarele versiuni. Dacă sunteți curioși să vedeți cât de compatibil este browser-ul dvs. cu standardul HTML5, accesați http://html5test.com pentru un raport detaliat și vedeți ce scor obțineți.

Am testat câteva din browserele cele mai folosite la ora actuală pentru a le compara suportul HTML5 și am obținut următoarele rezultate:

• Internet Explorer 8.0.7600 : 19 / 160
• Firefox 3.6.3 : 101 / 160
• Safari 4.0.5  (531.22.7): 115 / 160
• Opera 10.51 : 102 / 160
• Google Chrome 4.1.249 : 118 / 160

Observați că nici unul din browserele testate nu suportă HTML5 100%.

Și totuși, cu ce este mai bun HTML5? Să vedem ce elemente aduce în plus față de versiunile precedente:

• stocare offline a datelor: un fel de “cookie-uri” pe steroizi, facilitează memorarea datelor în volum mai generos. Se aseamănă cu Google Gears pentru cei familiarizați cu acest sistem, însă nu necesită nici un fel de plugin-uri.
• grafică interactivă: un spațiu special destinat pentru galerii de poze, grafice, jocuri interactive și cam orice altceva care implică interacțiunea cu utilizatorul, fără implicarea unui plugin precum Flash Player.
• suport nativ pentru audio și video: încă în stadiu de dezvoltare (probabil se vor modifica specificațiile pentru codec-uri), ideea de bază este că o pagină de net va putea integra filme / muzică, eliminând nevoia plugin-urilor precum Quicktime, Media Player și Flash Player.
• geolocalizare: sistem de localizare aproximativă a utilizatorului pe baza IP-ului
• formulare inteligente: suport mai robust pentru validarea datelor, interacțiunea dintre câmpurile formularelor, trimiterea email-urilor etc.
• aplicații web: o grămadă de elemente și atribute care facilitează crearea aplicațiilor care “trăiesc” în pagini web, cum ar fi drag-and-drop și transmiterea de date în timp real

Utilizatorul obișnuit nu trebuie să își bată capul cu toate acestea, ele vizează în principal firmele care scriu browsere și programatorii de aplicații  și pagini web. Tot ce trebuie să facă utilizatorul este să se asigure că are ultima versiune a broswer-ului său preferat pentru a beneficia de avantajele HTML5. Într-un viitor nu foarte depărtat ne putem aștepta la o generație nouă de website-uri care vor folosi noul standard, iar paginile deja populare îl vor adopta cu siguranță (Youtube și Vimeo deja testează altenrative HTML5 pentru vizualizarea filmelor publicate).

Unele voci spun că impunerea standardului HTML5 este un atac direct la adresa Flash-ului, care deși enervează prin reclamele animate (și adesea nepoftite), este necesar pentru vizualizarea filmelor pe Internet, iar popularitatea wesite-urilor ca YouTube, Google Videos și Vimeo i-au sporit importanța. În plus, există multe pagini web extrem de interactive și atractive realizate în Flash care nu ar fi putut realizate prin metode tradiționale (vezi www.theFWA.com). HTML5 oferă o alternativă la toate acestea, iar după părerea mea puțină competiție nu strică niciodată…

Mâțu’

Aproape toate aplicațiile tridimensionale din zilele noastre, fie ele jocuri, editoare de tipul Maya sau 3D Max, simulatoare sau generatoare de grafice și hărți 3D, au toate un numitor comun: poligonul. Fiecare placă grafică nouă încearcă să îmbunătățească performanțele de procesare a modelelor 3D prin extinderea memoriei în care se rețin texturile și prin creșterea vitezei de acces la acestea. Cu cât apar pe ecran mai multe poligoane și cu cât numărul și mărimea texturilor este mai mare, cu atât crește și calitatea vizuală a imaginii, artiștii având din ce în ce mai puține restricții la nivelul de detalii a modelelor. Se estimează că în fiecare an numărul mediu de poligoane din jocuril cresc cu aproximativ 22%, grație plăcilor grafice mai puternice și motoarelor grafice din ce în ce mai optimizate. Să vedem cum arată câteva din jocurile mai noi apărute (sau care urmează să apară curând):

Bad Company 2

Bioshock 2

Starcraft 2 – Wings of Liberty (Beta)

Star Trek Online (Beta)

Trine

Nu arată prea rau, nu? Ideea din spatele evoluției graficii este câ într-un viitor destul de îndepărtat, procesoarele grafice vor fi suficient de puternice încât se vor putea ocupa de un număr atât de mare de poligoane simultan, în timp real, încât suprafețele modelelor vor fi extrem de detaliate, la fel ca obiectele din realitate. Făcând o comparație, dacă astăzi un zid este reprezentat printr-o suprafață plană cu o textură de cărămizi aplicată pe ea, în viitor fiecare adâncitură dintre două cărămizi alăturate ar fi modelată 3D prin poligoane foarte mici, astfel încât imaginea rezultată arată ca o reprezentare mult mai fidelă a realității.

Problema este că asemenea performanțe necesită o putere de procesare uriașă, care nu ar putea apărea prea curând în mâinile consumatorului obișnuit. Așa cum stau lucrurile astăzi, grafica 3D poligonală are câteva neajunsuri atunci când e nevoie de a reprezenta obiecte cu suprafețe rotunde (ex: roți, bile etc.) sau neregulate (ex: relief), însă vestea bună e că se lucrează la o abordare complet nouă la aceste probleme – un mod diferit de a reprezenta obiecte 3D pe ecran fără a recurge la texturi și poligoane numit Unlimited Detail.

Folosind poligoane, un calculator bine dotat nu ar putea reda mai mult de 4 asemenea creaturi simultan, în timp real

Tehnologia Unlimited Detail permite, după cum sugerează și numele, un număr nelimitat de detalii în grafica tridimensională – ceva practic imposibil de realizat prin poligoane. În plus, acestă nouă clasă de algoritmi vor fi capabili e a importa modele 3D poligonale și de a le converti în noul format, realizând astfel o legătură între cele două tehnologii. Cum funcționează defapt?

Conceptul este destul de interesant, mai ales pentru că un procesor nu are viteză nelimitată. Cum putem roti perspectiva în jurul unei scene atât de complexe precum cea din pozele de mai sus, pe un laptop obișnuit? (da, imaginile sunt dintr-o scenă redată în timp real, pe un laptop cu placă grafică integrată). Unlimited Detail functionează fundamental diferit față de metodele curente de modelare 3D: prin poligoane, “ray tracing” și “cloud/voxel” – fiecare cu avantajele și dezavantajele ei. Prima din ele este cea mai rapidă dar are geometrie limitată, iar celelalte două au geometrie perfectă dar sunt deosebit de lente (folosite în principal la realizarea efectelor speciale digitale). Unlimited Detail este a patra metodă și cea mai nouă, care seamănă mai mult cu un algoritm de căutare decât cu un motor grafic.

În esență, se pot construi scene uriașe folosind un număr extrem de mare de puncte, informație care este comprimată ulterior într-un format specific. Motorul Unlimited Detail determină direcția camerei (perspectiva) și apoi aplică un algoritm de căutare pentru a găsi punctele care trebuie redate pe ecran din acea perspectivă. De exemplu, dacă rezoluția monitorului este de 1024×768, atunci algoritmul va returna exact 1024 x 768 pixeli, la fel cum Google returnează numai acele rezultate relevante din mulțimea de miliarde de pagini indexate, într-un timp extrem de scurt. Restul de detaliilor din imagine (depărtarea obiectelor de cameră, care obiect acoperă alte obiecte, etc.) sunt realizate printr-o “metodă de procesare în masă”, care calculează toate aceste detalii deodată și le aplică la finalul procesului. Rezultatul este o imagine lipsită de bug-uri, foarte complexă și realizată integral prin algoritmi software.

Dacă nu sunteți încă foarte convinși de avantajele acestei tehnologii, vă invit să urmăriți al doilea film de prezentare de pe pagina celor de la Unlimited Detail, sau îl puteți descărca prin link-urile directe de mai jos:

Low Resolution (19 MB)

High Resolution (180 MB) – Recomandat

Un lucru este cert: poligoanele nu or să dispară prea curând, însă dacă acestă nouă metodă de redare a graficii 3D ne aduce măcar jumătate din ceea ce promite, grafica perfectă nu este atât de departe precum credeam odată.

Mâțu’

Când unul din patru click-uri devine subit un dublu, sau chiar triplu  click, atunci e clar că a venit vremea să-ți schimbi mouse-ul. Așa s-au aranjat lucrurile încât mouse-ul meu (un Benq M800: simplu, dar foarte comod și precis) a început să-și dea duhul chiar când se apropria ziua mea de naștere, ocazie cu care am primit un Logitech MX620 pentru a prelua ștafeta.

Logitech MX 620 Cordless Mouse (sursă: Logitech.com)

În primul rând, trebuie menționat că aspectul fizic e superb, iar calitatea materialelor este evidentă. Suprafețele laterale sunt cauciucate, iar plasticul dintre cele două are o textură ușor granulată, astfel că mouse-ul nu alunecă deloc în mână. În plus, forma ergonomică urmează cu fidelitate curbele palmei drepte (dacă sunteți stângaci, nu aș recomanda modelul acesta) iar butoanele suplimentare sunt plasate în zone ușor accesibile. Rotița de scroll este metalică,  centrul fiind acoperit cu un strat de cauciuc zimțat. Există două moduri de scroll disponibile: click-to-click și hyper-fast, care pot fi interschimbate printr-un buton aflat la baza mouse-ului. Dacă primul dintre acestea e similar cu modul de funcționare la care ne-am aștepta de la orice mouse, cel de-al doilea eliberează “frâna” și permite un scroll foarte rapid. Recunosc că acestă funcție nu am folosit-o încă, așa că nu aș putea spune cât de utilă este, dar pesupun că atunci când lucrezi la documente cu un număr mare de pagini, este binevenită. Mai mult, rotița este “4D”, în sensul că permite 3 tipuri de apăsări: stânga, mijloc și dreapta.

Pe suprafața superioară , alături de butoanele principale și rotiță se regăsesc încă două elemente: butonul de căutare și indicatorul de baterie. Lateral se află încă două butoane extrem de folositoare: back și forward. Desigur, toate butoanele pot fi configurate individual, chiar și cu funcții diferite relativ la programul deschis în mod curent, printr-un software oferit de Logitech numit SetPoint. De exemplu, aș putea atribui o combinație de taste butonului de căutare atunci când lucrez în Photoshop, dar să-și rețină funcția de căutare dacă este deschis un browser. Pe lângă acestea, programul oferă multe alte opțiuni legate de precizia, accelerația și comportamentul pointer-ului, drivere, durata de viață a bateriei etc. Și dacă tot a venit vorba de baterii, cele 2 baterii AA mențin mouse-ul funcțional undeva între șase luni și un  an de zile, ceea ce nu e rău deloc pentru un mouse fără fir.

Concluzionând, MX620 este un mouse superb, cu un raport calitate / preț extrem de atractiv și care aduce un “boost” în productivitate prin micile trucuri pe care le oferă în combinație cu SetPoint. Nota 10/10!

Mâțu’

Avem un titlu de aruncat în găleata cu sisteme de operare noi (sau cel puțin recente) pentru telefoanele mobile, alături de Bada (Samsung), MeeGo (Nokia), Android (Google) și WebOS (Palm) – în nici o ordine anume. Se pare că războiul sistemelor de operare s-a mutat pe ecranele mici și mijlocii (Chrome OS pe tablete?) și va rămâne acolo o bună perioadă de timp, așa că a venit și rândul lui Microsoft să-și reîmprospăteze marfa cu Windows Mobile 7. La fel ca fratele lui mai mare Windows 7, noul OS aduce îmbunătățiri semnificative față de versiunea precedentă, impresionând publicul cu o interfață complet nouă (a là Zune HD) și câteva trucuri noi sub capotă.

Versiunea 6.5 din seria Windows Mobile a lăsat multă lume dezamăgită deoarece aducea în mare parte actualizări de natură cosmetică, fără a îmbunătăți experiența navigării prin meniuri, mai ales în lipsa unui stilus. Prin contrast, noul sistem a fost special gândit pentru ecranele touchscreen, așa că gata cu butoanele și scrollbar-urile mici. Ecranul de start a fost modificat complet, precum și întreaga structură a sistemului: nu mai există meniul de start tipic Windows, și nici grid-ul de iconițe. În schimb, Windows Mobile 7 are un aspect distinct, mult diferit față de ce oferă alte interfețe, iar acesta va rămâne universal pe toate dispozitivele pe care va fi instalat deoarece nu suportă interfețe modificate de fiecare producător. Unii ar putea spune  că acesta e un minus, însă totuși e de preferat un sistem cu aspect ușor de recunoscut precum iPhone OS-ul.

Interesant este faptul că Microsoft a ales oarecum direcția Apple în ceea ce privește multitasking-ul, spre deosebire de versiunile anterioare are sistemului. Este adevărat că aceasta s-ar putea schimba până la lansarea propriu-zisă, precum și lipsa suportului pentru Flash, dar un lucru este cert: Windows 7 Mobile este un început nou. Nu există compatibilitate cu aplicațiile mai vechi, așa că dezvoltatorii de software vor avea mâinile ocupate. Aceștia vor putea distribui programele prin Windows Mobile Marketplace, un fel de AppStore cu logo-ul Windows pe el.

Nu se cunosc foarte multe amănunte la ora actuală, însă se știe că Windows Mobile 7 se integrează foarte bine cu Xbox Live și Zune, iar cerințele de sistem sunt ridicate: touchscreen (suportă multitouch cu pănă la 4 atingeri simultane) cu rezoluție înaltă, cameră de 5 MP, GPS, radio, accelerometru etc. Este clar că sistemul de operare nu mai este dedicat exclusiv utilizatorilor orientați pe business, ci încearcă să acomodeze o felie mai groasă din public.  În orice caz, este un pas înainte pentru seria Windows Mobile iar puțină competiție la celelalte OS-uri nu strică niciodată, chiar dacă vine de la Microsoft.

Mâțu’

După ani de speculații,  tableta mult așteptată de la Apple și-a făcut ieri introducerea, urmând să ajungă în mâinile consumatorilor peste 60 de zile (modelele fără 3G) , respectiv 90 de zile pentru versiunile dotate și cu 3G. Așteptările devoratorilor de tehnologie au fost uriașe (se vorbea până și de baterii solare, ecrane cu  geometrie variabilă a suprafeței și nu numai) , așa că e ușor de înțeles cum prezentarea dată de Steve Jobs a spart publicul în două mari categorii: complet dezamăgiți și satisfăcuți. Probabil că nimeni nu a fost absolut dat pe spate, produsul fiind în esență un iPod Touch pe steroizi, dar iPad-ul are totuși puncte de atracție demne de luat în considerare.

Din punct de vedere hardware, iPad-ul este bine dotat pentru funcțiile care vrea să le îndeplinească: ecran multi-touch LED IPS de 9.7″ cu rezoluția de 1024×768 în format 4:3 (132 ppi), un procesor Apple A4 de 1 GHz, între 16 și 64 GB de memorie SSD în funcție de model, Wi-Fi 802.11a/b/g/n, 3G (3 din cele 6 modele), Bluetooth 2.1 + EDR, Accelerometru, Busolă digitală, Senzor de lumină ambientală, Boxe, Microfon și Card SIM (doar modelele 3G). Carcasa este similară cu cea a unui iPod Touch, făcută în mare măsură din aluminiu și sticlă. Butoanele fizice sunt puține la număr: Home (frontal), On/Off, Volum și Mute (laterale). În materie de output, tableta e dotată numai cu un connector Dock (pentru care există adaptor VGA) și un jack de 3.5mm pentru căști.

Surpriza mare a fost lista de prețuri anunțată, care arată în felul următor:

În primul rând nimeni nu se aștepta la 6 modele; speculațiile se învârteau în jurul a două versiuni ale tabletei: una mai mică (aprox. 7″) la $599-$699 și una mai mare (aprox. 10″) la $899-$999. Chiar și cele mai optimiste speculații sugerau un preț minim de $599, dar Apple a optat pentru un prag destul de agresiv și în același timp fixând dimensiunea la 9.7″ pentru toate modelele.

Să trecem în revistă câteva din aspectele clar pozitive ale dispozitivului: Posibilitatea de a rula aproape orice aplicație pentru iPhone/iPod Touch fără să fie nevoie de o intervenție în codul sursă este un plus major iar opțiunea Zoom x2 pentru a mări aplicația pe o zonă mai mare a ecranului este și ea bine venită. Interfețele grafice ale aplicațiilor destinate pentru iPad vor fi cu siguranță foarte atractive datorită în mare parte ecranului mare și vor rula extrem de fluid grație procesorului și arhitecturii interne. Din ce am putut observa în timpul prezentării (disponibile acum pe Apple.com) este că trecerea de la o aplicație la alta, un ecran la altul sau de la orientarea Portrait către cea Lanscape și vice-versa sunt toate mult mai rapide, chiar și decât cele din generația 3Gs a iPhone-ului. Acest “boost”  în puterea de procesare va duce și la o generație nouă de jocuri cu grafică mult mai atrăgătoare – EA a demonstrat asta ieri prin prezentarea titlului Need For Speed: Shift pentru iPad, care aduce multe îmbunătățiri vizuale față de omologul său de pe iPhone/iPod Touch.

Includerea boxelor și a microfonului extind funcționalitatea dispozitivului către aplicații de tipul VoIP, GPS și nu numai. Prima generație de iPod suferă de lipsa acestora – e bine de știut că primele iPad-uri nu vor suferi de aceleași probleme.

Deocamdată este prea devreme pentru a comenta despre durata de viață a bateriei, care oficial este de până la 10 ore de uz, dar dacă iPad-ul rezistă măcar 5 ore pe Internet cu Wi-Fi-ul pornit  eu mă declar mulțumit. Oricare ar fi cazul, nu se compară cu un eBook-Reader dedicat (la care durata bateriei se ridică la ordinul zilelor) însă e clar că iPad-ul nu se dă drept eBook-Reader, ci mai degrabă un dispozitiv pentru “consum Multimedia” mult mai variat.

Pe lângă aplicațiile de bază cu care iPad-ul este dotat “out-of-the-box” precum Calendar, AddressBook, Notes, Maps etc., Apple lansează și o versiune a suitei de productivitate iWork care include Pages, Numbers și Keynote la prețul de $9.99 fiecare, dotate cu o interfață special concepută pentru capabilitățile multi-touch ale iPad-ului.

Din păcate nu este totul chiar roz, iPad-ul având niște neajunsuri evidente chiar și pentru cei cu așteptări mai realiste de la tableta Apple. Unul dintre acestea este absența camerei iSight, care ar fi fost extrem de utilă pentru conferințele Skype și nu numai. Probabil că aceasta e rezervată pentru iPad 2.0, caz în care va trebui să mai așteptăm un an. O altă problemă majoră este lipsa de multitasking, însă înclin să cred că asta nu va fi o problemă îndată ce vor apărea hack-uri pentru iPad – ceea ce pare inevitabil. Un iPhone “jailbroken” este capabil să ruleze mai multe aplicații deodată, așa că nu există motive pentru care nu s-ar putea face același lucru și pentru iPad.  Mulți sperau la un sistem de operare complet diferit față de iPhone OS, dar Apple a preferat să-l adopte și pentru iPad, cu mici modificări desigur. De asemenea, Apple se încăpățânează în continuare să evite Flash-ul în browser, nu putem decât să sperăm că situația se va ameliora în timp. Unele voci se plângeau de aspectul tabletei (4:3), acesta nefiind widescreen, și de marginile groase din jurul ecranului. Personal nu mă deranjează nici  una nici alta, defapt chiar prefer formatul real al tabletei față de “mock-up”-urile care apăreau înainte de prezentarea oficială.

Există o piață pentru aceste dispozitive? Categoric, fanii MacBook Pro își modifică laptopurile în tablete de multă vreme, iar creșterea vânzărilor de netbook-uri la prețuri similare confirmă faptul că există cumpărători interesați de asemenea portabile multimedia. Rămâne de văzut dacă iPadul va avea același efect pentru tablete care l-a avut iPodul asupra MP3 Player-elor și iPhone-ul asupra smartphone-urilor, dar măcar un lucru este cert: tableta a devenit realitate.

Mâțu’

Google Chrome tocmai a ajuns la versiunea 4.0 (cel puțin pentru utilizatorii de Windows) aducând destul de multe îmbunătățiri, dintre care amintiesc posibilitatea de instalare a extensiilor, sincronizarea online a bookmark-urilor, stabilitate și viteză de randare sporite, extinderea suportului pentru HTML5 și lista continuă.

(Credit: Google)

Până în momentul de față foloseam Chrome numai pentru situațiile în care vroiam să fac o căutare rapidă sau să verific conturile de e-mail, revenind domnului Firefox rolul de “browser principal”. Asta s-ar putea schimba curând, deoarece multe din opțiunile care mă atrag la Firefox sunt acum disponibile și pe Chrome, în mare parte datorită extensiilor. De exemplu, în Firefox aveam o extensie pentru gestul “drag” al mouse-ului care deschide un link într-un tab nou din background sau face o căutare pe Google a textului selectat. Această funcționalitate este acum posibilă și în Chrome datorită extensiei Super Drag. O altă extensie foarte utilă este chromeTouch, care permite scroll-ul prin website-uri folosind dragul în zonele în care nu există text, link-uri sau poze – similar cum funcționează drag-scroll-ul în documentele PDF. Și dacă tot suntem la capitolul scroll, SmoothScroll adaugă puțină inerție paginii atunci când folosești mouse-wheel ceea ce e mult mai plăcut decât comportamentul implicit.

Pe lângă diferența evidentă a vitezelor de încărcare dintre Firefox 3.6 și Chrome 4.0 (Chrome este sesizabil mai rapid, atât la randarea paginilor cât și la start-up), Chrome oferă o interfață mai compactă și în același timp mai aerisită (ex: omnibox-ul se ocupă atât de adrese cât și de căutare, nu sunt două câmpuri distincte). Aceste detalii pot fi emulate și în Firefox folosind unele extensii, dar pe măsură ce numărul acestora crește, și timpii de încărcare cresc. Apropo de interfețe aerisite, AdThwart este foarte bun la eliminarea reclamelor de pe pagini, ar merita instalat dacă folosiți Chrome.

Momentan galeria de extensii disponibile pentru Google Chrome nu este atât de mare ca cea pentru Firefox, însă este foarte variată: clienți de Yahoo! Messenger, Twitter, starea meteo, calculatoare, convertoare, extensii pentru integrarea serviciilor sociale, clienți de torrent-uri etc. precum și o grămadă de addon-uri care extind funcționalitatea lui Chrome.

Trebuie menționat faptul că instalarea/dezinstalarea și activarea/dezactivarea unei extensii nu necesită restartarea browser-ului, aceastea au loc automat și necesită un singur click. Să vedem cât de repede adoptă comunitatea această ultimă iterație a lui Chrome, este foarte probabil că introducerea extensiilor va crește considerabil popularitatea browser-ului în lunile ce urmează.

Mâțu’

Cu TeamViewer poți lua controlul asupra unui calculator conectat la Internet, ca și cum te-ai afla în fața monitorului său, scutindu-te însă de un drum. Este disponibil gratuit pentru uz personal, nu necesită crearea unui cont și nici măcar nu trebuie instalat în mod obligatoriu pentru a fi folosit. Este compatibil cu toate versiunile de Windows de la XP în sus și Mac OS X, este capabil de a transfera fișiere între calculatoarele conectate și nu necesită accese speciale prin firewall. În plus, calitatea imaginii este optimizată în funcție de viteza conexiunii (de exemplu scoate automat efectele Aero, imaginea de fundal etc.). Cu siguranță un program extrem de util, mai ales atunci când te sună un prieten care are o problemă la calculator și trebuie să-i arăți ce e de făcut.

Din punctul de vedere al securității nu aveți de ce să vă faceți probleme, informațiile de pe ambele calculatoare rămân private, datele transmise sunt criptate iar conectarea se face pe bază de o parolă generată automat la pornirea softului.

Eu aș zice că merită download-ul de 2.5 MB .

[UPDATE 12.03.2010]: TeamViewer este disponibil acum și pe iPhone / iPod Touch!

Mâțu’

Nu-mi vine să cred că au trecut două luni de zile de când am butonat ultima dată pagina… Acum că am terminat de curățat spam-ul, actualizat plugin-urile și WordPress-ul la ultimele versiuni, pot în sfârșit să reiau adăugarea regulată (sper) de conținut nou.

Unul din lucrurile cu care am experimentat în ultima vreme este înregistrarea video a desktop-ului, în principiu pentru a determina ce configurații de codecuri, dimensiuni și compresii sunt optime pentru un raport calitate/dimensiune satisfăcător. Iată rezultatele…

Programul pe care l-am folosit atât pentru înregistrare cât și pentru compresie se numește Camtasia Studio 6, care e suficient de dotat în materie de opțiuni dar și ușor de folosit – aspect important pentru cineva care nu a mai folosit un editor video până acum. Cel mai popular website de vizionat conținut video este momentan YouTube, așa că m-am axat pe optimizarea fișierelor în vederea încărcării lor acolo, ceea ce presupune o serie de limitări: filmele nu trebuie să depășească 10 minute și există câteva condiții pentru a activa opțiunile HQ și HD (High Quality și respectiv High Definition) în player-ul YouTube.

Primul obstacol pe care l-am întâlnit a fost înregistrarea audio direct din placa de sunet. În cele din urmă s-a dovedit a fi o problemă de driver (reiterez că testele au fost efectuate pe un Windows 7 pe 64 de biți). Odată ce ultima versiune a fost instalată, opțiunea Stereo Mix a apărut în Control Panel sub secțiunea Hardware and Sound – Sound – Recording. O mică observație: dacă nu se regăsește în lista de device-uri, Stereo Mix-ul poate fi înregistrat ca “Disabled Device”, caz în care trebuie dat un click-dreapta și selectată această categorie. Dacă nici asta nu ajută, atunci sugerez să verificați driver-ul audio.

Și dacă tot vorbim despre sunet, trebuie precizat că programul nu poate înregistra decât de la o singură sursă la un moment dat. Din acest motiv, dacă doriți să înregistrați sunetul atât de la placă cât și de la microfon (de exemplu, pentru a comenta un meci E-sport sau pentru a face un review/tutorial la o aplicație) va trebui să folosiți un program separat pentru înregistrarea de la microfon. Este recomandat Audacity, care vă permite salvarea comentariilor într-un fișier separat, care poate fi apoi adăugat și sincronizat cu producția video în Camtasia.

Următorul pas este deschiderea Recorder-ului din Camtasia și captarea efectivă. Selectați prima opțiune din meniul din stânga “Record Screen” iar programul se va ascunde și va deschide toolbar-ul de captură. De aici puteți cu ușurință să controlați zona de pe desktop care urmează să fie înregistrată (se poate și fullscreen), codecul, sursa audio, etc.

Principalele setări care trebuie făcute înainte de a începe înregistrarea se află în meniul Tools – Options – Video/Audio. La Video asigurați-vă că este selectată varianta manuala a configurației și că rata de captură este de 30 de frame-uri pe secundă. Compresia video inițială va fi minimală pentru a păstra calitatea imaginii , așa că vom selecta codecul TechSmith cu care vine dotat programul (puteți încerca și altele), keyframe-urile să fie odată la 24 de frame-uri iar la butonul Configure selectați Faster Compression. Puteți închide panoul de configurare a compresiei video, revenind la tab-ul Audio, unde nu trebuie decât selectată sursa și volumul. Aici aveți de ales între Stereo Mix și Microfon (dacă este disponibil). Asigurați-vă că în Toolbar-ul de captură – cel din imaginea anterioară – este selectat butonul Audio și apare bara de volum.

Alte opțiuni utile se regăsesc în taburile Capture și Hotkeys, unde puteți controla modul în care se comportă programul în timpul capturii (de exemplu, să se ascundă îndată ce se activează înregistrarea, să dezactiveze screensaver-ul etc.).

În mod normal, acum totul este pregătit pentru efectua captura de ecran, însă eu am dat peste încă o mică problemă: de fiecare dată când terminam înregistrarea, Camtasia raporta o eroare de scriere a fișierului. În cele din urmă am aflat că aceasta se datora lipsei de spațiu pe harddisk, acolo unde se salvează fișierele temporare și proiectele video. Trebuie precizat că aceste fișiere pot ajunge da dimensiuni uriașe cu această configurație, poate chiar și 1 GB / minut înregistrat. De aceea este bine să modificați locațiile unde se salvează acestea pe o partiție cu suficient spațiu liber. Acest lucru se face în două meniuri distincte: în toolbar-ul de captură la Tools – Options - Filename Options – Output Folder și în Camtasia la Tools – Options – Program (Tab) – Temporary Storage folder. Evident dimensiunea fișierului va trebui redusă în mod dramatic înainte să fie încărcat pe YouTube, dar această compresie o vom face după efectuarea capturii. De exemplu, filmul de mai jos are aproximativ 10 MB și durează un minut, ceea ce nu este tocmai rău (mai ales cu HD activat). Cu vreo 2 – 3 MB în plus se poate ridica considerabil calitatea imaginii, așa că este bine să vă gândiți înainte de a trece la compresia finală la cât de lung va fi filmul produs:

Revenind la captură, odată ce ați terminat de înregistrat (folosiți hotkey-urile pentru Record/Pause/Stop pentru a evita folosirea meniurilor), selectați butonul Save. Atât salvarea fișierului cât și crearea sa pot dura de la câteva secunde la câteva minute, în funcție de dimensiuni și de performanțele calculatorului. În general, atunci când programul lucrează intensiv cu fișiere video mari este o idee bună să-l lăsați în pace și să nu deschideți alte aplicații costisitoare în materie de resurse – pot apărea erori și va trebui luat totul de la capăt.

Am ajuns la pasul final, și anume acela de optimizare a fișierului pentru publicarea sa pe YouTube, sau pe alt website similar. Nu ne vom concentra aici pe efecte speciale (Pan and Zoom, Umbre, Perspective, Picture in Picture etc.) deoarece există tutoriale dedicate pe pagina oficială a programului Camtasia, precum și pe o grămadă de alte surse ce pot fi ușor regăsite cu o simplă căutare pe Google. În schimb, vom trece în revistă toate opțiunile necesare pentru o compresie eficientă a fișierului.

În primul rând, vom selecta opțiunea Import Media din meniul din stânga și vom introduce înregistrarea făcută anterior în proiectul curent. Dacă ați înregistrat concomitent și sunetul de la microfon folosind Audacity sau alt program similar într-un mp3, wav sau alt format audio recunoscut de Camtasia, acum este momentul să îl adăugați și pe el în aceeași manieră. Odată ce acestea au fost importate, ele trebuie adăugate la timeline-ul proiectului, fie prin drag ‘n’ drop, fie prin click-dreapta pe ele și selectarea opțiunii Add to Timeline – moment în care apare o căsuță de dialog unde se introduce dimensiunea (în pixeli) a filmului. Pentru ca YouTube să activeze opțiunea HD în player, filmul trebuie să satisfacă două condiții: să fie de cel puțin 1280 x 720 iar sunetul să fie stereo. De aceea, în cazul în care ați înregistrat o arie mai mică decât aceste dimensiuni, vor trebui specificate aceste dimensiuni pentru HD.

Un alt aspect care trebuie luat în considerare este faptul că nu trebuie să se depășească 10 minute/fișier video (decât eventual cu câteva secunde). Dacă înregistrarea depășește 10 minute, atunci ea va trebui împărțită în mai muște părți, fiecare de 10 minute sau mai puțin. Pentru aceasta, observați că sub timeline (zona cu gradații de la baza ecranului) există o zonă numită Markers. Selectați cu mouse-ul un punct în timeline până în minutul 10, apăsați tasta M și introduceți un nume unic. Observați că filmul apare acum “spart” în două. Utilizați această tehnică pentru a împărți întreaga lungime a filmului în atâtea lungimi de 10 min (sau mai puțin) câte sunt necesare.

Timeline-ul este compus din mai multe straturi, reprezentate grafic unul peste celălalt sub banda “Markers”. Primul dintre acestea este destinal imaginii video, iar dedesubt apare track-ul audio care a provenit din Stereo Mix (placa de sunet). Dacă doriți să mai adăugați o coloană sonoră, apăsați butonul Tracks, activați Audio Track 2 și adăugați pe acest strat fișierul importat anterior.

Acum a sosit momentul compresiei finale și obținerea fișierelor ce urmează a fi uploadate. Selectați din meniul din stânga Produce Video As, apoi Custom Production Settings și apăsați butonul Next. Formatul fișierului va fi MOV (Quicktime Movie), iar la meniul următor selectați Quicktime Options. Atât Video cât și Sound trebuie selectate, iar setările video  ar trebui să arate cam în felul următor:

Cele mai importante opțiuni din acest meniu sunt cele pentru Frame Rate (obligatoriu 30) și calitatea compresiei, care se recomandă să fie undeva între Medium și High. Cu cât calitatea este mai mare, cu atât dimensiunea fișierelor va crește, motiv pentru care este bine să evitați extrema dreaptă (“Best”). Apăsați Ok și verificați la butonul Size că dimensiunea este cea pe care ați declarat-o la începutul proiectului (minim 1280 x 720). În ceea ce privește calitatea sunetului, selectați 48.000 kHz și Stereo pe 16 biți. Compresorul pe care îl folosesc eu este mp4a, dar puteți încerca și altul dacă doriți.

Următoarele meniuri nu sunt foarte importante, ele includ opțiuni pentru “watermark”, adică o poză suprapusă peste imaginea video (eventual un logo, o reclamă, etc.). Ceea ce este important totuși e meniul Makers Options, care este ultimul pas din acest Wizard de producție, unde trebuie selectată opțiunea Produce multiple files based on Markers. Ultimul ecran de configurări se referă la numele și destinația fișierelor video produse în urma compresiei. Apăsați Finish și pregătiți-vă să așteptați o vreme (în funcție de lungimea înregistrării și performanțele calculatorului).

Desigur ar mai fi multe de spus, mai ales despre editarea video și celelalte capabilități oferite de Camtasia Studio 6, însă pentru cineva care vrea să înregistreze rapid video de pe desktop la calitate decentă este un set de instrucțiuni suficient de detaliat.

Mâțu’