De când au început să vândă calculatoare cu Leopard OSX instalat ca sistem de operare, cei de la PsyStar au fost în centrul atenție, oricât de dați în judecată ar fi ei. Operațiunea lor constă în cumpărarea licențelor de OSX în mod legal, după care le instalează pe sisteme care permit acest lucru datorită configurațiilor hardware alese cu grijă. Asta și poate puțin hacking, nu sunt sigur… .

De ce să nu cumperi un Mac de la bun început? Prețul ar fi cauza principală. Deși calitatea produselor Apple este necontestată, majoritatea clienților ar prefera să nu scoată din buzunare  1500$ + pentru o configurație decentă, în condițiile în care un PC atinge aceleași performanțe cam la jumătate de preț. Desigur, atunci când cumperi un Mac nu achiziționezi doar piese hardware, ci și avantajele software (în plus, Mac-urile sunt mult mai elegante în design) – de unde și lunga dispută Mac vs. PC. Indiferent în care tabără te afli, Psystar există și continuă să lanseze sisteme noi, cel mai recent din gama lor fiind Open (3). Acesta poate fi configurat după bunul tău plac – Psystar a avut grijă să pună la dispoziție o grămadă de opțiuni în acest sens. De exemplu, o configurație (zic eu) bunicică, dotată cu procesor 3.0 GHz Core2Duo E8400, memorie 4GB DDR2 800, harddisk de 500GB 7,200RPM SATA și o placă video GeForce 9500GT 512MB ar ajunge cu tot cu transport la 2700 LEI . E adevărat că sistemul nu include monitor, dar chiar și adăugând un LCD de 24″ la preț tot ajungi semnificativ mult mai ieftin decât un echivalent original de la Apple (cam la jumătate de preț).

Dacă tot vorbim de prețuri, am putea compara un Open (3) standard cu un Mac Mini standard, (ambele costând 600 $, ambele vin fără monitor, tastatură sau mouse) și să vedem ce oferă fiecare pentru aceeași sumă:

Mac Mini :

• 2.0 GHz Intel Core 2 Duo
• 1GB of DDR2 1066
• 120 GB 7,200RPM SATA
• NVIDIA GeForce 9400M 256MB
• Dual Layer DVD+/-RW SATA
• Gigabit Ethernet
• 5 porturi USB
• Audio integrat
• 802.11n wireless
• Bluetooth

Open (3) :

• 2.8GHz Intel Core 2 Duo
• 2GB of DDR2 800
• 500 GB 7,200RPM SATA
• NVidia GeForce 8400GS 256MB
• Dual Layer DVD+/-RW SATA
• Gigabit Ethernet
• 4 porturi USB
• Audio integrat

Open (3) vine cu un port USB în minus și stă mai prost la capitolul conectivitate, însă e un sistem mult mai rapid. Este destul de ușor să vezi de ce Psystar poate fi o opțiune.

Mâțu’

Este destul de greu să găsești tutoriale gratuite și bune pentru modelare 3D, indiferent că folosești Maya sau 3D Max. Dacă la alternativele gratuite (ex: Blender)  aceasta nu e o problemă, în cazul celor menționate anterior majoritatea tutorialelor care chiar te învață tehnici utile de lucru sunt disponibile numai contra cost. Din fericire există câteva surse care fac excepție de la regulă. Să vedem câteva linkuri:

Pe lângă aceastea, cel mai facil mod de a pune mâna pe niște resurse folositoare în domeniu este să participi la forumurile dedicate, așa că nu ezitați să aruncați o privire la asemenea comunități.

Mâțu’

Site99.ro este pentru cei care au nevoie de un website de prezentare în flash interactiv (sunete, animații etc.) dar care nu dispun de un buget pe măsură. În general, un astfel de website costă câteva sute de euro – în funcție de cerințe și de complexitatea proiectului. Abordarea Site99 este diferită: poți alege una din template-urile predefinite și trimiți informațiile și pozele care vrei să-ți apară pe website. În maxim o săptămână primești website-ul gata făcut după specificațiile dvs., pentru numai 99 de euro.

Alte servicii includ website-uri 100% unice, care nu sunt limitate la rigorile unui șablon, obținerea unui plan de hosting și a unui domeniu, toate la prețuri rezonabile – că doar e criză . Pentru detalii accesați Site99.ro .

Mâțu’

De vreo două săptămâni încoace folosesc Windows-ul (Windows 7) extrem de rar, de cele mai multe ori numai ca să joc un Starcraft în reţea sau să editez ceva în Photoshop. Asta pentru că am instalat ultima distribuţie stabilă de Ubuntu, varianta 8.10, ce poartă numele de Intrepid Ibex. Zilele trecute citeam o serie de articole legate de netbook-urile care vin dotate cu Ubuntu şi faptul că rata de returnare a acestor sisteme este semnificativ mai mare decât cea a netbook-urilor cu Windows XP instalat – în unele cazuri chair de 4 ori mai mare. Diverşi distribuitori au ajuns la concluzii similare, deci e natural să punem întrebarea: e Ubuntu pregătit pentru mase? Dezbaterile Windows vs. Mac şi Windows vs. Linux sunt subiecte de discuţii pe nenumărate forumuri, dar se ajunge de cele mai multe ori la un shimb de înjurături dintre două grupuri de fanatici. Având acum o oarecare experienţă cu Ubuntu în spate (nu este prima), poate că ar fi util să vedem lucrurile prin prisma unui începător în lumea Linux şi impresiile experienţei.

Ubuntu GUI pe un netbook

Să începem cu începutul: instalarea. Înainte de a instala sistemul de operare, e bine să încerci înainte Live CD-ul ca să-ţi faci o impresie generală. Este o opţiune extrem de utilă, care nu am mai întâlnit-o în familia Windows – îţi permite să încarci Ubuntu direct de pe CD, fără a modifica fişierele de pe hard-disk (Windows-ul nu va fi afectat în nici un fel). Presupunând că driverele funcţionează, poţi naviga pe Internet şi testa diversele aplicaţii din dotare. Procesul instalării în sine este similar cu cel din Windows: se completează o serie de informații (partiția destinație, regiunea, ora locală etc.) și apoi aștepți câteva minute până se termină operația. Nimic mai simplu – până aici nota 10.

Prima dată când ajungi în desktop, lucrurile ar trebui să pară familiare. Navigarea este în principiu identică – un dublu-click pe icon-uri deschide locația/aplicația, click-dreapta activează meniul contextual, etc. O diferență ar fi aceea că funcțiile taskbar-ului sunt împărțite de 2 panel-uri diferite: una situată la baza ecranului, care se ocupă de ferestrele  și programele deschise, iar una în partea de sus, unde se află lista cu programe instalate, organizate pe categorii, precum și diversele utilitare și setări ale sistemului de operare. Coșul de gunoi se află în colțul din dreapta-jos, pe bara ferestrelor, care acomodează și setările pentru desktop-urile virtuale (care apropo sunt extrem de utile, un plus uriaș față de Windows, care nu vine dotat cu așa ceva – cu toate că există câteva aplicații atât pentru XP cât și pentru Vista / Windows 7).

Din când în când este necesar să interacționezi cu Terminal-ul, o consolă în care practic tastezi diverse comenzi, în funcție de ceea ce vrei să faci (un fel de Command Prompt). În principiu, orice poate fi făcut cu mouse-ul în interfața grafică poate fi făcut și din terminal. Defapt, poți face mai multe din terminal decât prin GUI, dar ca utilizator de rând ideal ar fi să poți evita terminal-ul pe cât posibil. În cea mai mare parte a cazurilor este posibil, dar uneori e pur și simplu inevitabil, așa că mai devreme sau mai târziu trebuie să mai și tastezi câte o comandă. Partea bună este că nu trebuie să ghicești comenzi: majoritatea instalărilor / operațiilor care necesită aceste comenzi sunt bine documentate și există o grămadă de tutoriale care explică pas cu pas ce trebuie făcut și de ce.

Unul din aspectele impresionante ale sistemului Ubuntu este gradul de personalizare al interfeței. Ca test, am urmat un tutorial prin care l-am făcut să arate ca un Leopard OSX:

Perfect World MMORPG în Ubuntu 8.10, prin WINE

Perfect World MMORPG în Windows 7, nativ

O diferență majoră dintre Ubuntu și Windows este modul în care instalezi și actualizezi programe. În Windows, utilizatorul merge pe website-ul specific aplicației de unde obține kit-ul, după care deschide pachetul descărcat și urmează o serie de pași simpli din care rezultă despachetarea și adăugarea datelor necesare rulării. Acestea se întâmplă presupunând că aplicația este gratuită și că nu există un kit salvat local (sau pe DVD/CD). Poveste e puțin diferită în cazul lui Ubuntu: majoritatea kiturilor se află în așa numitele “repositories”, care se ocupă de distribuția lor prin Internet. Practic, ele nu sunt altceva decât spații găzduite pe servere, ce adăpostesc la rândul lor pachetele programelor. Ubuntu este dotat cu un manager care ține evidența acestor spații, unde utilizatorul poate adăuga, modifica și șterge aceste surse de software. Odată adăugată o locație, programele disponibile de la aceasta vor apărea în meniul Add/Remove. De aici utilizatorul nu trebuie decât să aleagă ce vrea instalat (sau dezinstalat) iar instalarea în sine are loc automat, iar programul va apărea în lista de aplicații. Acesta nu e singurul mod de a instala programe, dar este cel mai facil. Unele aplicații poate că nu se găsesc pe nici un repository, caz în care aveți două opțiuni: fie descărcați pachetul (.deb) care se instalează printr-un dublu-click, fie descărcați codul sursă al aplicației ți îl compilați – variantă ceva mai complicată.

Faptul că Ubuntu vine dotat cu destule “repositories” înseamnă pentru utilizator că nu va trebui să caute pe Internet kituri și nu va trebui să le salveze local pentru a avea acces rapid la cele mai utilizate aplicații, atâta timp cât există o conexiune la Internet. Actualizările se fac în aceeași manieră și pot fi instalate automat de către sistem – asta mai scutește utilizatorul de o problemă. Concluzionând, instalarea unui program este suficient de ușor de realizat în majoritatea cazurilor. Poate că e bine de menționat faptul că structura directoarelor în Ubuntu este semnificativ diferită față de cea din Windows. E intimidant la început, dar defapt organizarea este cât se poate de normală.

Cum rămâne cu productivitatea? Editarea documentelor este o necesitate elementară pentru aproape orice utilizator și adevărul este că Open Office nu e întotdeauna cea mai bună soluție – chiar dacă e gratuit. Mai are probleme de compatibilitate cu fișierele create in Microsoft Office, nu pune la dispoziție chiar toate opțiunile care se regăsesc în rivalul său și poate intergața nu este tocmai pe gustul tuturor. Pentru mine, soluția a venit prin ceva numit WINE, o aplicație care adaugă un nivel de compatibilitate cu aplicațiile Windows. Asta nu înseamnă că orice se poate instala pe Windows va merge și pe Ubuntu, însă Ofice 2007 este un caz fericit. Am reușit să-l instalez fără nici o problemă și rulează conform așteptărilor. Dacă există buguri (și probabil există) sau probleme cu el, eu încă nu am dat de așa ceva în decursul a două săptămâni.

Office 2007 în Ubuntu 8.10, cu puțin ajutor de la WINE

Din păcate, la capitolul productivitate nu totul e roz. Alternative la Photoshop CS4 nu prea există; Gimp este un program foarte bun și ușor de folosit,  dar nu se poate compara cu Photoshop-ul. Singurul Photoshop care am reușit să-l fac să meargă cât de cât bine prin Wine este Photoshop CS2 – dar are câteva probleme. Cât despre Flash, numai varianta 8 funcționează acceptabil. Dacă ești webdesigner sau ai neapărată nevoie de produsele Adobe, atunci ori instalezi o mașină virtuală (cum e VirtualBox) în care rulezi un Windows numai pentru aceste aplicații, ori folosești o configurație dual-boot ca să ai și un Windows pe lângă Ubuntu. O variantă pur-Ubuntu nu prea există la ora actuală din câte știu eu (dacă e, vă rog să comentați că mă interesează  :D  ). La capitolul grafică 3D există Blender, care satisface nevoile de modelare și animație. Cât despre programele de care avem nevoie în fiecare zi (client de chat, player de muzică, client de torrent etc.) avem suficiente opțiuni – personal folosesc Pidgin, Banshee și respectiv Deluge.

Deci… se merită? Ubuntu e perfect capabil să satisfacă nevoile oricărui utilizator obișnuit, atâta timp cât acesta e dispus să învețe puțin. Rulează rapid (mult mai rapid ca Vista, la fel de rapid ca Windows 7) și oferă și eye-candy dacă asta te interesează (google “Compiz-Fusion”). Probabil că majoritatea celor care returnau netbook-urile cu Ubuntu pur și simplu nu vroiau (sau nu aveau timpul necesar) să se adapteze la ceva diferit de Windows XP. Eu nu regret că l-am instalat și nu mi-a creat probleme până acum, însă atâta timp cât nu am alternative reale la Photoshop, Dreamweaver și Flash nu îl pot folosi ca sistem de operare principal.

[UPDATE: dacă vrei să rulezi Ubuntu fără dual-boot, direct din windows și fără a avea nevoie de flash-drive, ai noroc acum!]

Mâțu’

Noupe.com a compilat o listă foarte utilă pentru pasionații de modelare 3D, care oferă link-uri către o gamă largă de tutoriale pentru 3D Studio Max, unele chiar și în format video. Ele acoperă teme precum animație, materiale, iluminare (interoare și ambient) etc. Check it out .

Mâțu’

De câte ori te-ai trezit cu fișierele acelea importante -de care chiar aveai nevoie- pe alt stick, alt calculator sau pur și simplu într-un loc la care nu ai acces atunci când trebuie? Oricât de organizat ai fi, mai devreme sau mai târziu o să treci prin asta, mai ales dacă folosești mai multe calculatoare. Precum ne-am obișnuit, curentul de aplicații Web 2.0 ne sare în ajutor atunci când vine vorba de sincronizări de date, de această dată fiind vorba de un program gratuit, disponibil pe toate sistemele de operare majore (Linux, Mac și Windows XP, Vista, 7), numit DropBox.

În mod normal, un program în plus înseamnă un proces de configurare a opțiunilor, învățarea unei interfețe noi de lucru etc. Destule de făcut, mai ales atunci când adăugăm și componenta Web în descuție. Aici este punctul forte a lui DropBox: e foarte ușor de folosit. În draci de ușor. Scopul lui este acela de pune la dispoziția utilizatorului fișierele sale de pe orice calculator, atâta timp cât are o conexiune la Internet disponibilă. Reușește să facă acest lucru într-o manieră destul de elegantă după părerea mea; să vedem cum…

Orice sistem de operare are opțiunea Share pentru un folder astfel încât acesta devine disponibil pe celelalte PC-uri legate la rețea, iar DropBox funcționează pe același principiu. Alegi un folder dedicat (că doar nu vrei să împarți toate fișierele) în care îți așezi documentele și fișierele pe care vrei să le poți accesa prin DropBox, iar programul va menține conținutul folderului sincronizat pe toate celelalte calculatoare. Acesta înseamnă că dacă modifici o poză, adaugi o melodie sau ștergi ceva, toate aceste modificări vor avea loc în timp real peste tot.

Cum îți dai seama dacă un fișier este sincronizat? Foarte simplu: peste icon-ul lui apare un indicator verde (  ). Dacă este în curs de sincronizare, deși în general acest proces durează numai câteva secunde, atunci apare indicatorul albastru (  ). Poate cel mai ușor de urmărit procedeul este printr-o demonstrație video:

DropBox poate face mai mult decât o simplă sincronizare

Pentru început, un utilizator are la dispoziție 2GB spațiu pentru depozitarea fișierelor (50GB dacă plătești 10$/lună, dar discutăm numai despre varianta gratuită). Aveți posibilitatea de a câștiga încă 3 GB adiționali invitând alte persoane la acest serviciu: pentru fiecare cont nou creat prin invitația ta câștigi 250 MB. Nu e rău deloc, mai ales considerând că dacă vrei să folosești acest serviciu, cel mai probabil vrei să împarți fișiere cu prietenii tăi.

Unul din aspectele impresionante demonstrate în tutorialul de mai sus este optimizarea sistemului de sincronizare. Atunci când modifici un fișier, în loc să se rescrie întregul fișier DropBox actualizează numai partea din el care a suferit modificări. Mișto!

Revenind la simplitatea interfeței, DropBox conține practic două componente: una offline și una online. Programul offline rulează în background și nu trebuie să interacționezi deloc cu el. Dacă vrei să adaugi calculatoare la DropBox-ul tău, un click-dreapta pe icon-ul din tray și selectarea opțiunii Web Interface te conduce contul online, de unde poți modifica astfel de setări.

În orice caz, dacă dorești să încerci și tu acest serviciu gratuit click aici, nu durează mai mult de 30 de secunde procesul .

Mâțu’

LEGO anunță o nouă gamă de produse destul de surprinzătoare: camere foto digitale, mp3 playere, ceasuri, stații radio și alte astfel de gadget-uri electronice, realizate în colaborare cu Digital Blue. În ultimii ani, LEGO a produs seturi din ce în ce mai tehnice, culminând cu seria Mindstorms ce permite construirea și programarea roboților cu grad mare de complexitate.

Rămâne de văzut dacă noile produse vor avea succes, mai ales în condițiile economice curente, însă mă bucur să văd că LEGO nu a fost uitat și continuă să-și extindă gama de jucării.

Mâțu’

A trecut o săptămână de când am instalat Windows 7 Beta pe desktop-ul personal și pe ansamblu a fost o experiență pozitivă. Se mișcă bine, nu am avut probleme de compatibilitate și consumă o cantitate rezonabilă de resurse. E loc pentru mai bine? Întotdeauna. În stadiul curent, Windows 7 este foarte stabil și se pare că a eliminat multe din problemele predecesorului, dar există totuși o serie de neajunsuri și rectificări necesare. Dacă jumătate din punctele de mai jos apar în varianta finală, eu aș fi complet mulțumit cu Windows 7:

1. Eliminarea bug-urilor descrise anterior în interfața grafică. Asta cu siguranță se va întâmpla, nu e cazul să intrăm în detalii. Orice alte buguri găsite ulterior (că sigur mai există, nu numai la capitolul interfață) vor fi acoperite de update-uri.

2. Modificarea aspectului ferestrelor. Prin asta mă refer la marginile groase, bara de titlul mare și butoanele de Minimize, Maximize și Close uriașe . La fel cum au modificat taskbar-ul (atât ca aspect cât și funcționalitate) cred că ar fi de folos să modifice puțin titlebar-ul ferestrelor pentru a se detașa de imaginea Vista. Poate e o chestie mai mult psihologică, dar cred că o versiune nouă de windows merită o temă proprie, unică. În plus, un design mai compact ar aduce numai laude din partea criticilor, mai ales că nu e chair atât de mult de lucru – sunt numai aspecte estetice… Și da, știu că se poate micșora grosimea marginilor la ferestre din setările avansate, dar asta modifică și dimensiuniea icon-urilor din tray, făcându-le pixelate.

3. O organizare mai bună a Control Panel-ului. Nu știu dacă sunt sigurul de părere că trebuie făcut ceva în zona Control Panel, dar îmi dă senzația că navigarea ei este cam greoaie. O altă problema similară este folosirea excesivă a meniurilor pop-ul. De exmplu, dacă vreau să ajung la Device Manager, trebuie întâi să deshid proprietățile din Computer, iar apoi ajung la Device Manager. Perfect, mai puțin faptul că trebuie să las în urmă o ferestră deschisă în loc să apară tot în ea Manager-ul, cu posibilitatea de a merge înapoi cu un buton simplu de Back. Așa ar fi normal, dar lucrurile stau diferit din păcate. Cu cât trebuie să merg mai adânc în meniuri, cu atât apar mai multe ferestre intermediare care trebuie închise manual.

4. Adăugarea unei opțiuni ce permite editarea sub-meniului New atunci când facem click-dreapta în Explorer. Până acum se putea cu un utilitar numit TweakUI parcă, dar astfel de facilități ar trebui încorporate în produsul final, de ce să fie nevoie aplicații suplimentare? Modificarea regiștrilor nu este o opțiune viabilă pentru omul de rând, e nevoie de o interfață ușor de folosit.

5. Desktop Preview este o extensie excelentă a thumbnail-urilor care le aveam și în Vista. Exceptând  filmele și ferestrele active, care sunt actualizate în timp real, thumbnail-ul celorlalte ferestre minimizate în taskbar nu este actualizat, e numai un screenshot al aplicației. Și nici acela nu este întotdeauna generat bine, cum este în cazul unui Winamp cu skin sau Yahoo Messenger 9. Ar trebui să funcționeze ca și Win+Tab. Dacă o asemenea abordare ar consuma prea multe resurse și chiar nu poate fi optimizată, atunci măcar să avem la dispoziție opțiunea de a avea “live thumbnails” , pentru cei cu configurații de calculator suficient de bune. Restul ar putea rămâne la varianta curentă prin default.

6. Tab-uri în Explorer. Nu Internet Explorer, ci Explorer-ul de fișiere. Avantajele sunt evidente, nu intrăm în detalii. Și da, știu că există utilitare 3rd party care făceau asta posibil în XP (cred că și în Vista), dar asemenea suport ar trebui să fie nativ și out-of-the-box.

7. Diverse îmbunătățiri la facilități deja existente. Sună vag (ok, chiar este vag…) dar trebuia să încadrez cumva o serie de opțiuni ce ar fi binevenite. Chiar și în varianta beta observăm îmbunătățiri clare la multe capitole (inclusiv utilitare ca Paint, WordPad și Magnifier), dar nu ne-ar prinde bine o modalitate de a avea 2 sau mai multe rânduri de icon-uri în taskbar? Unii ar fi foarte încântați să dispară scrollbar-ul și să poată vedea mai multe icon-uri deodată. Mi-ar plăcea de exemplu să pot configura global View-ul folderelor. Teoretic există această opțiune în Folder Options, dar nu prea funcționează. Oricât aș vrea eu să am Tiles View prin default, el tot la Details intră… Altă modificare utilă ar fi eliminarea desktopului din lista Alt+Tab. Există deja shortcut key pentru desktop și am suficiente moduri de a ajunge acolo, chiar mai trebuie să apară și acolo? Nu face decât să îngreuneze trecerea de la o aplicație la alta. Cum ar fi să putem pune Recycle Bin-ul în taskbar sau tray? Mult mai util decât un icon pe desktop… Și dacă tot a venit vorba de taskbar, aș prefera ca aplicațiile highlight-uite să nu fie numai cele care sunt minimizate, ci cele care au procese active. De exemplu, dacă în opțiunile din Winamp scot taskbar icon-ul, el nu mai apare ca fiind deschis, chiar dacă este.

8. Desktop-uri multiple. Mai demult am încercat niște aplicații care simulau Space-urile din OS X și trebuie să recunosc că sunt deosebit de utile. Facilitează o organizare mult mai bună a aplicațiilor deschise. Cu toate acestea, am renunțat la ele pentru că nici unul nu funcționea chiar cum vroiam. În plus, o astfel de opțiune ar trebui să vină cu orice sistem de operare modern. Haide acuma, majoritatea distribuțiilor de Linux au, Macurile au… Windows nu? Or să sară fanii mac de fund în sus, dar până la urmă utilizatorul are de câștigat. În plus, nu ar fi asta prima dată când Microsoft s-ar inspira de la vecini…

9. Suport rudimentar pentru imagini virtuale ale DVD-urilor. Ar fi excelent să avem o asemenea facilitate, ca o extensie Wizard-ului de scriere a DVD-urilor. De exemplu atunci când vrei să schimbi un CD Audio sau sau să pui un film, nu mai trebuie să cauți discul și să-l bagi în drive. În plus datele se citesc mult mai repede de pe imaginile virtuale. Un astfel de utilitar nu ar înlocui complet Daemon Tools, PowerISO sau Alcohol 120% – la fel cum nici Paint nu-l înlocuiește Photoshop-ul sau Corel-ul. Ar permite însă utilizatorilor mai puțin experimentați să folosească astfel de imagini (.bin, .nrg, .mdf etc.) fără bătaie de cap.

10. O singură variantă. Cunoști oare diferența dintre Windows Vista Business și Windows Vista Professional fără să apelezi la Google? Dacă da, atunci ești printre puținii. Strategia de marketing aplicată la Vista a fost tare confuză pentru consumatorul de rând. Ideal ar fi să existe o variantă unică a sistemului de operare. Desigur,  asta nefâcănd distincția dintre Server sau opțiunile de 32 / 64 biți. Dacă chiar e nevoie de mai multe variante, să nu fie în nici un caz mai mult de 3, iar diferențele dintre ele ar trebui să fie evidente pentru toată lumea.

Mi-a scăpat ceva?

Mâțu’

Acum două zile Vista-ul meu a intrat în grevă pe la 7 dimineața, chiar atunci când aveam mai multă nevoie de el (urma o prezentare la proiector pentru facultate). Safe Mode, Restore Point, Recovery Console, toate au fost neputincioase în fața lui BSOD (Blue Screen Of Death). Nici o surpriză. Defapt, nu mă deranjează deloc evenimentul ci chiar mă bucur că s-a întâmplat tocmai acum, pentru că Microsoft a decis să elibereze pentru publicul larg varianta beta a noului Windows. În mod normal este mai sănătos să te împuști în picior decât să instalezi un sistem de operare Microsoft în stadiul beta pe calculatorul principal, însă luând în considerare circumstanțele nu am nimic de pierdut. Toate fișierele importante sunt stocate pe surse externe și nu am mare lucru instalat oricum, așa că e momentul potrivit pentru experimente.

În cursul zilei de azi o să primim link-ul pentru download, probabil către o imagine de DVD. Sper că reușesc și eu să pun mâna pe o copie, sigur o să fie trafic uriaș pe site și transferul destul de lent… dar răbdare e din belșug. Așa se face că zilele următoare, dacă nu chiar în seara asta, voi nota ceva feedback în timp ce mișun prin mațele Windows-ului, care promite să fie un pas înainte față de nesuferitul ăla de Vista.

Urmează actualizări…

10.01.2009 – 20:41

Bun, în sfârșit am pus mâna pe o copie. Cum era de așteptat, serverele au crăpat în fața volumului uriaș de transferuri, așa că a durat ceva operațiunea…

Există două moduri de a instala Windows 7 Beta: instalarea standard care presupune formatarea sistemului de operare curent și deci toate configurările și programele, sau varianta upgrade – disponibilă numai pentru cei care au Windows Vista cu Service Pack 1. Eu am optat pentru upgrade, nu de alta dar eram curios să văd cum se comportă driverele și softurile de pe Vista.

Upgrade-ul a fost foarte ușor de realizat și a rulat fără nici o problemă. Interfața de instalare este aproape identică cu cea de la Vista, urmând pașii: Copy Windows files, Gathering Files, Settings and Programs, Expanding Files, Installing Features & Programs și Completing Upgrade. În total au fost necesare 4 restartări.

După 40 de minute de la introducerea DVD-ului eram pe noul desktop. În mod normal o instalare durează mult mai puțin pe sistemul meu, în jur de 15 – 20 min, însă când e vorba de upgrade mai trebuie luate în considerare operațiile suplimentare (exemplu: migrarea fișierelor). Apropo de sistem, specificațiile sunt următoarele:

• Procesor Intel Core 2 Dual 2.66 Ghz
• Memorie 4 GB DDR3 (800 Mhz)
• Placa Video nVidia 9600 GT 512

Windows 7 are momentan aceleași cerințe hardware ca și Vista, însă promite performanțe mai bune. Sincer nu pot să spun că observ vreo îmbunătățire uriașă la timpul de boot dar cantitatea de memorie care o mănâncă este considerabil mai mică (în jur de 700 MB), iar cât timp l-am butonat până acum (vreo oră) s-a mișcat conform așteptărilor.

Primul lucru care te izbește este evident noul taskbar. Acesta poate fi configurat să arate (și sp funcționeze) ca în varianta tradițională, însă sunt foarte mulțumit de ce aduce în plus interfața nouă. Spre deosebire de Vista, care în momentul lansării finale părea totuși un produs nefinisat, Windows 7 Beta pare robust și complet funcțional. Desigur rămâne de văzut în zilele următoare dacă îndură testele de rezistență pe termen lung, dar prima impresie este una pozitivă. Cu toate acestea, nu  se numește “beta” degeaba – mai sunt și buguri. Trec în revistă câteva:

Butonul mic din stânga arată dubios, merge numai din All Control Items

Nici un buton ‘Add’ … poate ‘Include a folder’ ?

Woah… uneori meniul din click dreapta e uriaș

[Edit: e din cauza WinRAR-ului, folosiți 7-Zip]

Culorile în Photo Viewer încă arată dubios – trebuie modificat profilul de culori

Pe unele teme de culori, colțurile sunt pixelate puțin

Chiar sunt necesare toate liniile alea?

Există și motive de laudă: sistemul de Libraries este foarte util, explorer-ul (cel pentru fișiere) este mult îmbunătățit (odată mi s-a întâmplat să nu apară icon-urile într-unul din View-uri, dar nu am reușit să reproduc situația), conectarea la rețele este mult mai facilă iar atenția la detalii emai mult decât evidentă (de exemplu poți elimina icon-uri din zona tray prin drag ‘n’ drop, poți rearanja ferestrele din taskbar etc).

În materie de interfață, ca să vă faceți o idee asupra ei cel mai sănătos este să intrați aici și să selectați “Watch HD” după care urmăriți filmul în fullscreen.

11.01.2009 – 20:16

Prima zi de folosire a decurs fără incidente neplăcute. Am început să fac un wishlist cu lucruri care fi binevenite în varianta finala a sistemului de operare:

• Rezolvarea bugurilor menționate anterior
• Eliminarea dreptunghiului de focus la deschiderea unei ferestre de explorer
• Fix: Toolbar-ul pentru limbi dispare și apare uneori când se deschid căsuțe de dialog noi (și nu numai)
• Adăugarea unui manager icon-extensie rudimentar
• Modalitate simplă de a înlătura “Favourites” din Navigation Pane
• Modalitate simplă de a edita meniul New la click-dreapta
• Îmbunătățirea thumbnail-urilor din preview: actualizarea conținutului flash din pagini web, o mai bună redare a unor programe ce folosesc skin-uri (Winamp, Yahoo Messenger 9 etc.)
• Posibilitatea de a șterge permanent biblioteca Documents din listă
• Mai multe categorii de biblioteci cu iconuri corespunzătoare (exemplu: Games, Work, Share, Kit, Downloads etc.)
• Organizarea mai bună a Control Panel-ului

12.01.2009 – 13:06

Am găsit un utilitar foarte folositor pentru procesul de feedback în Windows 7 care se numește Problem Steps Recorder. Practic, atunci când găsești un bug și determini situația în care apare, nu trebuie decât să-i dai drumul (îl poți căuta în Start Menu) și reproduci circumstanțele în timp ce înregistrează. Rezultatul final va fi un zip ce conține un fișier .mht în care apar descrise toate acțiunile utilizatorului însoțite de screenshot-uri la fiecare pas și un raport ce detaliază configurația sistemului. Genial! Un exemplu de fișier generat cu Problem Steps Recorder îl puteți descărca aici (se deschide cu Internet Explorer sau oricare alt browser), unde arată problema meniului click-dreapta care am găsit-o cu 2 zile în urmă.

14.01.2009 – 14:08

Windows 7 vine echipat cu o serie de shortcut keys care îți fac viața mai ușoară, odată ce te obișnuiești cu ele:

Win + Space = Aero Peek

Ctrl + Shift + Click (pe un icon) = Deschide cu drepturi de Administrator

Ctrl + Click (pe un icon din taskbar) = Schimbă focusul între instanțele programului

Shift + Click (pe un icon din taskbar) = Deschide o nouă instanță

Win + T = Focusul este orientat pe taskbar (apăsați săgețile pentru a naviga)

Win + E = Deschide explorer-ul cu lista de biblioteci

Win + 1 /2 / … /0 = Deschide aplicația corespunzătoare din taskbar

Lista completă se găsește pe blogul oficial.

15.01.2009 – 10:41

O surpirză plăcută: atunci când încerci să modifici sau să muți un fișier care este folosit de o altă aplicație, Windows 7 îți spune despre ce aplicație e vorba. Până acum eram nevoiți să ghicim… Păcat că nu se aplică și în cazul folderelor.

16.01.2009 – 19:21

Continui wishlist-ul pentru Windows 7:

• tab-uri în explorer (foarte util cand vrei să muți fișiere dintr-o locație în alta)
• un manager pentru shortcut keys
• eliminarea desktopului din lista Alt + Tab (opțional)
• posibilitatea de a avea 2 sau mai multe rânduri de icon-uri in taskbar, în loc de scrollbar
• o modalitate de a seta Default View pentru toate folderele
• posibilitatea de a reține pozițiile relative ale ferestrelor față de margini (util când rulezi aplicații la rezoluții diferite)
• suport pentru mai multe desktop-uri (aka Spaces)
• de preferat să există o singură variantă (Ultimate), maxim 3

20.01.2009 – 16:05

Am observat că în cazul ferestrelor de copy-paste, icon-ul de explorer din taskbar indică și progresul transferului. Mișto!

Mâțu’

Zilele trecute m-am înscris la un concurs organizat cu ocazia sărbătorilor de iarnă şi am nevoie de ajutorul vostru (în plus puteţi şi voi câştiga ceva din premiu! – no kidding). Ideea e că toţi participanţii trebuie să trimită un articol scurt în engleză (aprox. 500 de cuvinte) iar cine primeşte cele mai multe comentarii (tot în engleză) până pe 10 Decembrie 2008 inclusiv (ora 22 CST) câştigă.

Nu există formulare de completat cu date personale, nu trebuie să te înregistrezi niciunde, trebuie numai să laşi un comentariu cu opinia personală – indiferent că e pozitiv sau negativ faţă de tema articolului. Un singur comentariu ajunge, dacă lăsaţi mai multe poate fi considerat spam. Apropo, comentariile insipide, de numai 2 – 3 cuvinte nu sunt luate în considerare, aşa că o propoziţie întreagă măcar ar fi de preferat .

Dacă nu vă descurcaţi cu scrisul în engleză, îmi puteţi trimite comentariul în română şi vă dau e-mail înapoi cu textul tradus .

În ceea ce priveşte premiul, acesta constă într-un pachet HP ce conţine următoarele:

• HP TouchSmart IQ816
• HP Pavilion HDX18-1020US
• HP X280N MediaSmart Connect
• HP Pavilion DV4-1120US
• HP Mini 1000 Notebook
• HP Photosmart C6380
• HP 564 Series Photo Value Pack
• 1 copie cu 3 licenţe Microsoft Office Home & Student Edition

Cu toate că există un singur câştigător, acesta este rugat să împartă premiul cu alţii, în spiritul sărbătorilor. TouchSmart-ul îmi cam face cu ochiul, dar de restul sunt dispus să mă despart aşa că în eventualitatea în care voi câştiga, câţiva dintre cei care au comentat la articol vor primi ceva din pachet – voi cere ca aceste persoane să fie alese aleator de organizatorul concursului (nu de mine) şi premiile vor fi trimise direct de la el.

Linkul articolului la care puteţi lăsa comentarii este:

http://chris.pirillo.com/2008/12/07/five-reasons-to-join-an-online-community

Cred că merită efortul, totuşi sunt obiecte în valoare de 6000 $ în pachet.

Mulţumesc anticipat şi succes!

Mâţu’