Mâţu’

Internetul este fără îndoială o excelentă sursă de informaţii, atâta timp cât ştii unde să cauţi. Mai devreme citeam un articol despre un tip care a mers împreună cu 4 tineri la un restaurant Southbank pentru cină, numai ca să fie lăsat cu o notă de plată în valoare de 500 de dolari în timp ce restul grupului “s-a retras la o ţigară”. Din fericire o ospatară a recunoscut pe unul din ei şi a dat un nume. O scurtă căutare pe Facebook a scos la iveală faptul că doi dintre cei cu care şi-a petrecut cina lucrau la un alt restaurant din lanţul Southbank, alături de suficiente informaţii pentru a da de urma lor. În final, omul nostru şi-a recuperat banii iar cei doi au fost concediaţi.

Sunt multe comunităţi online populare la ora actuală, Facebook fiind numai una dintre ele. Dacă vrei să cauţi informaţii despre o persoană anume şi nu ai idee în care comunitate l-ai putea găsi, încearcă pipl.com . Este practic un motor de căutare a profilelor online şi e foarte uşor de folosit, mulţumită interfeţei a la Google .

Mâţu’

Într-o lume în care munca în echipă şi colaborarea online ocupă roluri din ce în ce mai importante, ne confruntăm parcă tot mai des cu situaţii în care mai multe persoane trebuie să îşi coordoneze munca asupra unor documente comune, ceea ce duce (aproape fără excepţie) la un nesfârşit schimb de e-mail-uri. Atunci când sunt implicate documentele, e clar că trebuie să implicăm şi o suită Office în discuţie, fie el Microsoft Office, Open Office, Star Office etc.

Ideea de a elimina necesitatea instalării unui program pe desktop şi accesul la documente din orice colţ al lumii (atâta timp cât dispunem de o conexiune la Internet) surâde oricui a trecut prin astfel de situaţii, mai ales când adăugăm şi cuvântul “gratuit” în ecuaţie. Există o varietate de servicii fără cost care prezintă potenţiale soluţii la aceste probleme, însă voi lua în discuţie numai două dintre acestea, ambele momentan în versiunea beta: Google Docs şi Adobe BuzzWord.

Motivul pentru am ales o paralelă între aceste două platforme şi nu altele este pentru că majoritatea comparaţilor dintre ele converg la disputa dintre amatorii tehnologiilor din spate: HTML/Ajax vs. Flash. Avem de-a face cu o dezbatere de tipul Mac vs. PC a programatorilor web, care nu va duce niciodată la un răspuns final. Adevărul este că atâta timp cât utilizatorul de rând îşi poate duce munca la bun sfârşit, nu o să-i pese în ce limbaj de programare a fost făcută aplicaţia.

1. Interfaţa

VS

La capitolul grafică, atât Google Docs cât şi Adobe BuzzWord stau bine, chiar dacă fiecare au optat pentru o abordare diferită. În timp ce Google oferă o interfaţă extrem de familiară utilizatorilor de Office (oricare ar fi el), Adobe a preferat un format nou, care poate părea mai puţin intuitiv la prima vedere. Cu toate acestea, animaţiile şi contrastul dintre spaţiul de lucru şi meniuri dau o senzaţie de fluiditate şi calitate fără a “îngrăşa” prea mult timpul de încărcare. Pe de altă parte, Docs permite afişarea meniurilor în alte limbi  înafară de Engleză şi poate corecta greşelile dintr-o gamă mai variată te limbi decât omologul său. Dacă ar fi să optez pentru una din variante, eu aş merge Adobe la capitolul estetică (şi nu m-am descurcat niciodată cu meniurile în Română ).

2. Facilităţi

Ambele servicii permit, în linii mari, toate operaţiile de bază – crearea, editarea şi salvarea documentelor. Poţi chiar să imporţi documente deja existente pentru a le face disponibile pe Internet. Există totuşi câteva diferenţe între Docs şi BuzzWord: de exemplu Google Docs suportă stiluri de font şi poţi aranja textul în modul “justify” pentru a face toate rândurile egale (cu toate că această opţiune nu apare în bara de unelte, ci numai în meniul Format -> Align). Adobe BuzzWord pe de altă parte poate să importe şi să exporte documente în format docx. Observăm că fiecare are avantajele şi neajunsurile sale, dar să nu uităm că ambele sunt în varaintă beta şi că produsul final va fi probabil dotat cu mai multe opţiuni.

3. Fiabilitate

Rezultatele testelor care le-am efectuat pentru a verifica fiabilitatea celor două au demonstrat că atât Docs cât şi BuzzWord se descurcă admirabil la scrierea documentelor, chiar şi atunci când e vorba de formatări mai complexe ce cuprind tabele, imagini, liste şi nu numai. Colaborarea mai multor persoane poate fi organizată intuitiv şi

Desigur există şi alte servicii online destul de populare similare cu acestea, în plus Microsoft a anunţat recent că va lansa propria variantă web a suitei Office, ce va suporta formatele Word, Excel şi PowerPoint. În alte cuvinte, nu ducem lipsă de opţiuni iar competiţia este întotdeauna binevenită – în cele din urmă consumatorul are de câştigat.

Şi vorbind de consumatori, voi aveţi alte preferinţe când vine vorba de astfel de servicii online sau folosiţi numai aplicaţii desktop? Cum e mai bine?

Mâţu’

Să spunem că ai de realizat un proiect în echipă, de exemplu un afiş de publicitate. Cum procedezi? Te apuci singur să lucrezi la el, după care trimiţi fişierul celorlalţi? Dar dacă cineva nu e de acord cu ce ai făcut şi vrea câteva modificări? În plus, un astfel de fişier devine din ce în ce mai mare pe măsură ce avansaţi iar transferul lui devine problematic. Ideal ar fi să poată participa întreaga echipă la aceeaşi lucrare simultan, dar cum?

Unul dintre posibilele răspunsuri este aplicaţia online ConnectNow Beta de la Adobe. Cu toate că se află momentan în stadiul beta, ConnectNow vă ajută să colaboraţi online cu alte persoane prin video-conferinţe. Aplicaţia suportă webcam, chat, voice şi cel mai important, screen-share. În alte cuvinte, nu numai că vă puteţi vedea şi auzi reciproc, ci puteţi împărţi ecranul cu restul invitaţilor, în timp real. Revenind la exemplul  de mai sus, cineva poate lucra la afiş în Photoshop (dacă tot suntem la Adobe…) iar restul echipei urmăreşte progresul. Atunci când un membru vrea să intervină, i se poate acorda controlul cursorului în orice moment. Desigur aceasta presupune o conexiune la Internet destul de rapidă pentru o experienţă fluidă, fără sacadări. Controlul poate fi restabilit de proprietar când doreşte, aşa că nu încercaţi să faceţi prostii fără acordul lui că nu va merge .

Interfaţa Adobe ConnectNow Beta

Prin interfaţa ConnectNow puteţi să încărcaţi fişiere care apoi pot fi distribuite la toţi membrii din conferinţă. Toate aceste facilităţi vă stau la dispoziţie gratuit, invitaţii nu trebuie nici măcar să înregistreze un cont (numai cel care iniţiază conferinţa se autentifică). ConnectNow este numai una dintre aplicaţiile online pe care Adobe le dezvoltă, contribuind la tendinţa software-ului de a se orienta de la offline către online.

Mâţu’

Laptop-urile devin indispensabile în zilele noastre, nu numai pentru cei care lucrează în domeniul IT. În general omul de rând nu are nevoie de un laptop foarte performant, iar atâta timp cât poate să intre pe Internet, să vizualizeze poze şi să editeze documente totul e în regulă. Funcţiile acestea pot fi încorporate într-un laptop de dimensiuni reduse la un preţ rezonabil – netbook-urile au fost create pentru a satisface aceste condiţii.

Avantajele unui netbook sunt destule: e foarte uşor (între 1 Kg şi 1.5 Kg), este compact şi în primul rând mai ieftin. Nu va avea specificaţiile unui notebook adevărat, însă va acoperi nevoile de zi cu zi. Trecem în revistă trei modele şi dotările lor:

ASUS EEEPC 900 HA

Preţ: 1.265,10 RON (TVA inclus)

Procesor: 1.6 GHz Intel N270

Diagonală: 8.9 Inch (1024 x 600)

Cameră web: Cam 0.3 MP

Harddisk: 160 GB SATA

Memorie: 1 GB DDR2 667 Mhz

Card Reader: Multi-in-1

Reţea: Ethernet LAN 10/100 Mbps

Wireless: WLANb/g

Porturi:

• 3 x USB 2.0
• 1 x VGA
• 1 x RJ45
• 1 x Headphones-out
• 1 x Mic-in

Greutate: 0.99 Kg

Disponibil: ShopIT.ro

Nootebook MSI Wind U90X-037EU

Preţ: 1.179 RON (TVA inclus)

Procesor: 1.6 GHz Intel N270

Diagonală: 8.9 Inch (1024 x 600)

Cameră web: 1.3 MP

Harddisk: 80 GB PATA

Memorie: 1 GB DDR2 667 Mhz

Card Reader: 3-in-1

Reţea: Ethernet LAN 10/100 Mbps

Wireless: WLANb/g

Porturi:

• 3 x USB 2.0
• 1 x VGA
• 1 x RJ45
• 1 x Headphones-out
• 1 x Mic-in

Greutate: 1 Kg

Disponibil: Cel.ro

Laptop Aspire One A150-Aw Seashell White

Preţ: 1.279,03 RON (TVA inclus)

Procesor: 1.6 GHz Intel N270

Diagonală: 8.9 Inch (1024 x 600)

Cameră web: Acer Crystal Eye 0.3 MP

Harddisk: 120 GB SATA

Memorie: 1 GB DDR2 533 Mhz

Card Reader: Multi-in-1

Reţea: Ethernet LAN 10/100 Mbps

Wireless: WLANb/g

Porturi:

• 1 x 15pin D-sub
• 1 x audio-Out
• 3 x USB 2.0
• 1 x microphone
• 1 x DC jack for AC addapter
• 1 x SD Card Slot
• 1 x RJ45

Greutate: 1 Kg

Disponibil: Novashop.ro

Netbook-urile sus menţionate sunt destul de bunicele pentru clasa lor, dar există şi variante chiar mai ieftine, începând cu 700 RON – trebuie numai răsfoite puţin ofertele.

Un dezavantaj major la acest gen de sisteme este faptul că nu vin dotate cu o unitate optică, în alte cuvinte nu pot citi CD-uri sau DVD-uri. Transferurile de date se pot face totuşi fie prin carduri de memorie fie cu ajutorul flash-urilor USB. În orice caz, netbook-urile sunt o soluţie bună dacă vrei să înveţi să foloseşti un calculator fără să scoţi prea mult din buzunar.

Mâţu’

Windows 7 a fost demonstrat pentru prima dată în mod oficial la conferinţa PDC Microsoft din Los Angeles (27 – 30 Octombrie). E vorba de o varianta pre-beta, deci produsul final va fi disponibil cândva între sfârşitul lui 2009 şi prima jumătate a lui 2010, însă ţinând cont de presiunea eşecului Vista, Microsoft face cu siguranţă tot posibilul pentru a-l scoate cât mai repede pe piaţă.

Greşelile făcute în lansarea precedentă nu vor mai fi repetate: compatibilitatea cu perifericele şi diverse aplicaţii nu vor mai fi o problemă (nimic neaşteptat aici, considerând că Windows 7 este bazat în mare parte pe codul din Vista), sistemul UAC (User Account Control) va fi mai puţin enervant – poate chiar tolerabil şi ne putem aştepta la mult mai puţine mesaje pop-up în general. Dacă se ţin de cuvând, experienţa ar trebui să fie mult mai plăcută în noul Windows.

Alte modificări substanţiale au fost făcute la capitolul interfaţă şi trebuie să recunoaştem că era cazul să mai îmbunătăţească taskbar-ul că de la Windows 3.1 încoace nu s-a schimbat mare lucru.

Taskbar-ul din Windows 7 pre-beta

Practic taskbar-ul se va comporta mai mult ca dock-ul din Leopard OSX, astfel încât poţi să muţi între ele aplicaţiile deschise prin drag & drop, poţi adăuga aplicaţii în aceeaşi manieră (un fel de Quick-Launch) iar  funcţia de Thumbnail Preview cu care era dotat Vista a fost îmbunăţită: de exemplu dacă browser-ul are mai multe tab-uri deschise atunci în preview apar toate ca să ai acces direct la oricare din ele, sau dacă asculţi o melodie sau e pornit un  fişier video atunci apare cover-art şi controale de stop / play etc. Încă nu este clar dacă taskbar-ul se va comporta aşa pentru toate aplicaţiile sau dacă sunt aspecte specifice programelor Microsoft (Internet Explorer, Media Player), dar ar fi cam sec aşa.

Interfaţa Aero revine, însă cu multe modificări şi facilităţi noi. Aero Peek este echivalentul managerului de ferestre din Leopard numit Expose, dar funcţioneaza puţin diferit: trebui să muţi cursorul în colţul din dreapta al taskbar-ului şi toate ferestrele active devin transparente iar conţinutul lor dispare, pentru a putea privi cu uşurinţă ansamblul lor şi desktop-ul.

Aero Pick activat

Tot în legătură cu desktop-ul, acum Gadget-urile nu mai sunt dependente de sidebar… din nou, precum în Leopard OS X… Şi ghici ciupercă ce-i, imediat ce Apple a introdus căutarea unificată pe toate calculatoarele legate în reţea apare şi următorul Windows va fi dotat cu o asemena funcţie.

Un nou tip de meniu numit Jump-List va fi disponibil pentru toate programele din Start Menu sau Taskbar, care va conţine opţiuni specifice fiecărei aplicaţii în parte. De exemplu, pentru Word va afişa o listă cu cele mai recente documente iar la Internet Explorer va conţine ultimele pagini accesate sau o listă definită de utilizator.

Jump List : Frequent

Microsoft mai lucrează la un Device Manager nou care va media interacţiunea dintre utilizator şi celelalte dispozitive conectate, cum ar fi camera foto sau celularul. Acesta va afişa meniuri diferite în funcţie de tipul aparatului, făcând schimbul de date şi sincronizarea cu PC-ul mult mai uşor de realizat.

Device Stage

Nu sunt tocmai “inovaţii”, dar dacă Windows 7 reuşeşte să ofere o interfaţă consecventă şi plăcută fără a mânca resurse cu găleata, poate că va merita să renunţăm la XP – sau unii dintre noi, la Vista. Până în momentul lansării vor mai fi conferinţe şi evenimente, aşa că fluxul de detalii despre noul sistem de operare nu se va opri aici. Deocamdată nu putem decât să aşteptăm şi să sperăm la un Windows mai bun  cât mai repede…

Mai multe screenshot-uri aici. Detalii pe Neowin.com şi o scurtă prezentare a noului taskbar mai jos :

Mâţu’

E peste tot… pagini de net, sisteme de operare, postere, afise, faţade, cam tot – ce mai? Noroc că există şi softuri pe măsură, iar ultima ediţie de Photoshop nu se lasă mai prejos. Ce aduce CS4 în plus faţă de predecesor? Destul de multe defapt. Mă aşteptam să fie doar un CS3 cu câteva efecte în plus şi filtre îmbunătăţite, dar uite că nu e chiar aşa.

Interfaţa a fost drastic îmbunătăţită. Acum putem naviga cu uşurinţă între pozele deschise simultan prin tab-uri al căror comportament este asemănător tab-urilor din Google Chrome (pot fi reogranizate prin drag şi drop sau trase afară din listă). Dacă înainte trebuia să ne mulţumim cu panourile predefinite, cum ar fi cel pentru Canale sau Straturi, acum ne putem defini propriile interfeţe cu Adobe Panel Configuator. Fiecare grafician are stilul lui de lucru, aşa că această opţiune este foarte bine venită. Şi dacă tot veni vorba de user-experience, versiunea pentru Mac suportă şi gesturi multi-touch .

Pe lângă interfaţa nouă, CS4 vine cu o gamă largă de adăugări şi îmbunătăţiri. De exemplu, redimensionarea pozelor poate fi realizată prin algoritmi care ţin cont de conţinutul imaginii. Pentru a înţelege cum funcţionează aceştia, cel mai uşor e să urmăriţi prezentarea de mai jos:

Adobe face un pas înainte şi la capitolul 3D: putem realiza obiecte tridimensionale din poze 2D şi exporta în extensii cunoscute de alte editoare dedicate graficii în trei dimensiuni. Retuşarea pozelor cu diverse expuneri şi puncte de focalizare este acum mult mai simplă şi rapidă.

Pe scurt, merită încercat .

Mâţu’

Cea mai tare eroare care mi-a trântit-o calculatorul în nas până acum: Make sure you typed the name correctly, and then try again. Pe bune? Ăsta chiar nu glumeşte…

Mâţu’

Întrebare: desktop-ul tău arată ca cel din poza de mai jos?

Dacă da, atunci ai două probleme: 1) e Vista 2) icon-uri dezorganizate. La început nu e o problemă, e bine să ai la îndemână programele pe care le foloseşti. Mai dai jos de pe net nişte fişiere pe care le laşi la vedere, mai notezi ceva într-un txt şi tot aşa. Se adună. Şi se adună. Până când devin deranjat de multe şi atunci când ai nevoie de ceva trebuie să-l cauţi într-o mare de iconiţe. Acum e bai.

Şi totuşi e nevoie de toate, iar să te bazezi exclusiv pe meniul de Start nu e o opţiune: asta ar presupune cel puţin un click şi nişte navigări ca să ajungi la un program. În Quicklaunch nu poţi înghesui prea multe fără să renunţi la ceva din spaţiul destinat ferestrelor, o bară suplimentară pusă pe auto-hide este cât de cât ok, până când lucrezi cu un soft care are butoane pe marginea aia, şi tot aşa… O soluţie adevarată este un App Launcher bun, adică un program care se ocupă de tocmai această problemă: accesul facil la programe şi destinaţii. Iată câteva sugestii gratuite:

1. Dock

Soluţia propusă de Apple este elegantă din punct de vedere estetic şi a fost implementată şi pentru Windows (atât XP cât şi Vista) în forma programelor ca RK Launcher şi Rocket Dock. Ele se pot folosi în mai multe moduri:

• Pot înlocui complet taskbar-ul, astfel încât pe lângă lista de programe instalate şi foldere utilizate frecvent vor apărea şi programele / ferestrele deschise în mod curent. Există plugin-uri pentru ceas, starea vremii şi alte şmecherii, iar interfaţa este complet personalizabilă. În această variantă, problema este că dock-ul e util doar dacă apare peste toate celelalte ferestre deschise (precum taskbar-ul original), deci există pericolul de a se băga peste butoanele din alte aplicaţii. Pentru a preveni această situaţie se poate folosi DesktopCoral sau un script hss care protejează zona ecranului destinată dock-ului. Cu acestea se obţine comportamentul dock-ului din Leopard OS X
• Pot staţiona alături de taskbar, fără să preia funcţiile ei. De data aceasta, problema este că dock-ul ar sta sub toate ferestrele deschise, deci trebuie înainte să ajungi la desktop ca să ai acces la dock, ceea ce nu e foarte eficient
• Pot funcţiona precum o bară cu proprietăţile  auto-hide şi always on top, însă se ajunge la situaţia de la care am pornit

Dintre cele două programe am folosit RK Launcher în loc de taskbar (pe atunci emulam pe XP interfaţa de OS X) şi mergea fără probleme, dar mânca o bună parte din ecran. Asta nu era tocmai plăcut deoarece monitorul de 22″ este widescreen, deci nu foarte înalt…

2. Launcher

O soluţie mai oldschool este cea care vine sub forma unei zone de text, un fel de linie de comandă. Ideea e că programul indexează aplicaţiile care le foloseşti des şi imediat ce tastezi 1 – 2 caractere înţelege el ce vrei şi lansează soft-ul corespunzător. Avantajul este că poţi de exemplu să tastezi o adresă de web şi te duce automat acolo în browser-ul tău default, sau poţi aplica diverse shortcut-uri şi comenzi. În plus, teoretic e mai uşor şi mai rapid să tastezi decât să mişti mouse-ul. Problema? În cazul meu cel puţin, s-a dovedit a fi cam peste mână, poate alţii sunt de altă părere. Executor e un exemplu bun la categoria Launcher (precum dock-urile, este complet personalizabil din punct de vedere grafic).

3. Meniu circular

O ultimă soluţie (şi cea la care momentan am rămas) este meniul circular. Destulă lume are mouse dotat cu mai mult de 2 butoane, iar marea majoritate a utilizatorilor folosesc mouse-uri cu scroll-wheel. Windows-ul nu se prea foloseşte de butonul din mijloc (cel al rotiţei), aşa că este un candidat perfect pentru acţionarea unui meniu circular. Ideea stă în felul următor: indiferent de programul sau fereastra curentă, un click pe scroll-wheel activează un meniu rotund în jurul cursorului, pe care sunt dispuse programe şi foldere. Avantajul e că nu mai trebuie să te întorci de fiecare dată la desktop, totul se face aici şi acum. Singurul dezavantaj la care mă pot gândi este că cei care folosesc laptop-uri fără mouse sau care nu au scroll-wheel sunt nevoiti să atribuie o tastă meniului, ceea ce nu e la fel de intuitiv. Circle Dock face treaba foarte bine, cu toate că este încă în stare beta. Are o grămadă de setări cu care puteţi experimenta şi se poate edita cam orice în el. Un alt exemplu de meniu circular (care însă nu l-am testat) ar fi Orbit.

Apropo, indiferent ce App Launcher alegeţi, nu uitaţi să-i adăugaţi un shortcut în folderul de Startup dacă nu are opţiune de Start with Windows, altfel e enervant să-i dai drumul de fiecare dată când eşti nevoit să resetezi sistemul de operare sau la fiecare pornire.

Desigur, dacă mai ştiţi vreun soft bun pentru aşa ceva, lista rămâne deschisă .

Mâţu’

Tocmai a fost lansat Google Chrome, ultimul concurent în războiul browserelor. Nu va deveni default-ul meu prea curând, însă un lucru e cert: e mult mai rapid decât toate celelalte browsere pe care le-am încercat, excepţie făcând Firefox 3, care se aproprie cât de cât de aceste performanţe. Fiecărui tab îi corespunde un proces propriu, iar aceste procese le puteţi monitoriza printr-un task manager integrat (click-dreapta pe bara de tab-uri şi selectaţi Task Manager). Proiectul este complet open-source aşa că ne putem aştepta la tot felul de addon-uri în viitorul apropriat (sistemul Google Gears este şi el integrat).

Interfaţa este simplă şi foarte intuitivă (duh, doar e Google!), dar nu este foarte personalizabilă. Câteva detalii drăguţe sar în ochi prima dată când îi dai drumul: animaţiile când reanrajezi prin drag ‘n’ drop taburile (cam ca la Safari), bara de download şi bara de status a paginii, eliminarea căsuţei de căutare (bara de adrese a preluat şi funcţia asta) etc.

Deocamdată Firefox oferă o gamă foarte variată de extensii şi teme (încă nimic pentru Chrome, dar abia a ieşit de 10 minute) la care nu sunt pregătit se renunţ, dar ceva îmi spune că Google o să facă din noul lor proiect ceva mult mai interesant decât un simplu browser.

Mâţu’