Microsoft încearcă din greu să reabiliteze imaginea ultimului sistem de operare sub emblema Windows: nu demult au început campania “Mojave Experiment” prin care vroiau să demonstreze că lumea are o percepție negativă față de Vista nu pentru că ar fi un sistem de operare cu probleme, ci din cauza reclamelor “I’m a Mac, I’m a PC” publicate de Apple. Așa că au făcut un mic experiment în care utilizatori de XP, care auziseră cât de nasol este Vista, au fost puși în fața unei prezentări ce demonstra prototipul următorului Windows “Mojave” (defapt Vista deghizat). Normal că reacțiile au fost pozitive, cel puțin cele publicate.

Problema e că experimentul nu are nici un fel de relevanță, din mai multe motive:

1) Prezentarea a fost făcută probabil într-un mediu controlat, adică utilizatorul nu putea umbla peste tot prin calculator (altfel, de ce nu ne arată și nouă ce au văzut subiecții?)

2) Părerile nu pot fi conclusive după numai câteva minute de contact cu sistemul de operare – cum rămâne cu compatibilitatea soft și hard, existența driverelor, instalarea, performanțele pe alte calculatoare etc. ? Lucrurile acestea nu puteau fi testate într-un timp atât de scurt.

3) Dacă vrei să-i placă cuiva Vista, trebuie să-l păcălești?

Mai nou se vorbește de o campanie publicitară de 300 de milioane de dolari, dintre care 10 merg la Jerry Seinfeld pentru o serie de reclame. Rămâne de văzut dacă este sau nu omul potrivit, însă din punctul meu de vedere un lucru este cert: Vista nu are nevoie de o reclamă mai bună, are nevoie câteva luni de muncă serioasă.

Mâțu’

Heh… aș vrea eu . I am Rich este o aplicație pentru iPhone ce putea fi cumpărată cu numai 999.99 $ (£599.99 în UK) de pe App Store, cel mai mare preț care se poate pune pe un asemenea progrămel. Ce face pentru atâția bani? Absolut nimic. Afișează o piatră prețioasă pe ecran, așa de bling-bling – să vadă lumea că ai bani. Defapt chiar așa sună descrierea atribuită de creatorul ei, Armin Heinrich:

“The red icon on your iPhone or iPod Touch always reminds you (and others when you show it to them) that you were able to afford this…It’s a work of art with no hidden function at all.“

După o serie de plângeri și comentarii, I am Rich a fost scos din App Store. A fost disponibil timp de 24 de ore, timp în care 8 persoane chiar au l-au cumpărat: 6 americani, un german și un francez (sună ca un banc dar nu e). Chiar dacă Apple reține 30% din valoarea aplicației, oricum a ieșit o sumă frumușică și pentru autor. Unul din comentarii zicea “I saw this app with a few friends and we jokingly clicked ‘buy’ thinking it was a joke, to see what would happen. . . . THIS IS NO JOKE. . . . DO NOT BUY THIS APP AND APPLE PLEASE REMOVE THIS FROM THE APP STORE”.

Nu este prima aplicație care dispare din magazin în mod subit și fără vreo motivare oficială: NetShare (care permitea conectarea unui calculator la Internet prin serviciul wireless din iPhone 3G) și Box Office au dispărut și ele în aceeași manieră. Tehnic vorbind, nici una din ele nu încalcă termenii legali implicați în dezvoltarea și vânzarea aplicațiilor, așa că Apple ar face bine să descrie clar ce e voie și ce nu.

Mâțu’

Ok, asta e chiar important, așa că fiți ochi și antene un minut. De curând s-a descoperit o amenințare destul de serioasă la adresa sistemului DNS (pe care în folosiți atunci când navigați pe net – adică acum )  care se ocupă cu traducerea adreselor de genul “www.doxpara.com” în formatul numeric “66.240.226.139″. Orice persoană cu gânduri rele poate prelua identitatea aproape oricărui website, și asta fără ajutorul troianelor, virusurilor sau altor softuri din gama asta – de aceea protecția e esențială. Ne putem aștepta de la Microsoft să introducă automat un patch, cum probabil vor proceda și alți producători de software, însă până atunci cel mai sănătos e să astupăm gaura imediat.

Am căutat pe net pentru a găsi un tutorial simplu de urmat pentru a rezolva problema și am dat de www.opendns.com. Aici trebuie numai să dați click pe un buton mare și galben Get Started (it’s free) și veți fi ghidați prin poze și explicații, indiferent de ce sistem de operare folosiți. Ideea e că trebuie modificate setările DNS, trecând de la Automatic la niște adrese concrete. Este un site sigur, nu e o șmecherie, iar dacă tot nu v-ați convins căutați știrea pe net. (am pus sursele la sfârșitul postului)

Pentru a afla dacă serverul DNS pe care îl folosiți în mod curent este protejat sau nu, intrați pe www.doxpara.com și selectați butonul din dreapta “Check My DNS” și mai jos vor apărea rezultatele.

Surse: BetaNews.com , Wired.com, PCWorld.com, Computer World .

Mâțu’

Mi-e dor de Pandora.com… pe vremea când nu zicea “We are deeply, deeply sorry to say that due to licensing constraints, we can no longer allow access to Pandora for listeners located outside of the U.S” era un website excelent, ascultai radio gratuit și unele posturi aveau muzică bună. O sursă perfectă pentru a descoperi trupe și melodii noi. Acum însă am dat de altceva, un fel de next best thing: TinySong.com. E un motor de căutare ce seamănă cu Google la interfață, în care auți un titlu de melodie, el găsește tot ce poate iar rezultatul care-l selectezi ți-l pune într-un playlist pe GrooveShark.com (care e unul din site-urile alea web 2.0 făcute în flash de care ziceam mai demult. Desigur poți face același lucru direct de pe GrooveShark, TinySong fiind doar o extensie dar interfața e mai curată. Mișto e că în funcție de ce cauți ți se recomandă și alte melodii similare, iar dacă vrei să dai 0.99$ pe ele le poți și downloada . Eu rămân la partea cu ascultatul .

Mâțu’

Oricine are un PC de ceva vreme sigur și-a format o listă cu programe absolut necesare după o instalare de sistem. Iar dacă, să zicem, vine vremea de a trece pe alt sistem de operare, primul lucru care trebuie făcut este căutarea unor aplicații care îndeplinesc funcțiile celor de pe listă, în măsura în care se poate. Nu mă refer aici la programele cum ar fi suita Office, ci la aplicațiile care pot fi scoase de pe net gratuit, dar care sunt deosebit de importante pentru un user-experience perfect. Eu am o astfel de listă, iată câteva dintre ele:

1.  Virtual Desktops

Foarte utile, deși poate majoritatea dintre voi nu ați folosit niciodata un desktop virtual. Ele sunt implementate prin default în sistemele Linux și Mac (Tiger, Leopard etc.) însă nu și în Windows. Există o grămadă de programe care simulează desktop-uri virtuale pe Windows dar multe din ele nu merg prea bine, sunt greu de configurat și au o grămadă de efecte eye-candy, cum ar fi plasarea desktop-urilor pe un cub 3D și alte șmecherii, care până la urmă nu fac decât să consume resurse aiurea. Virtual Desktops merge și pe XP și pe Vista și vă pune la dispoziție o grămadă de setări. Eu de exemplu folosesc 4 desktop-uri virtual, accesibile fie din tray, fie prin shortcut (Alt+1, Alt+2, Alt+3 și Alt+4). Se pot seta programe “sticky”, care apar pe toate desktop-urile și se poate specifica comportamentul fiecărui program în parte la tranziția de pe un desktop pe altul, dacă vreți.

Apropo, recomand varianta 0.8.3018.0 RC (cea din link) pentru cei care sunt pe Vista (0.9 RC mi-a făcut niște probleme cu un shortcut).

 Desktopul 1 este activ

 2. Miranda IM

Yahoo! Messenger-ul nu este neapărat cea mai bună soluție, chiar dacă majoritatea prietenilor îl folosesc. Problema care o aveam cu el este că, pe lângă ocazionalele crash-uri, nu are o interfață suficient de flexibilă. Defapt, foarte puține lucruri poți defapt să modifici la el, indiferent de versiune. Miranda IM duce flexibilitatea poate puțin prea departe, în sensul că absolut orice detaliu este editabilde utilizator. Precum Trillian, poate funcționa pe o gamă largă de protocoale, nu numai Yahoo! (inclusiv IRC, AOL, MSN etc.). Dacă ai chef să mărești cu 2 pixeli spațiul dintre avatare, poți. Dacă te încearcă soarta să modifici orice aliniere, element grafic sau comportament, poți. Desigur, asta costă timp și răbdare – mie mi-a luat vreo 2 zile până să îl aduc la forma care o doream. Transparențe, smiley-uri, notificări… totul custom.

Ceva mai curat ca Yahoo, nu?

 3. Firefox

Și până acum, browser-ul pe care îl foloseam cel mai des era tot Firefox, dar lansarea variantei 3.0 aduce motive în plus. Există și alternative, cum ar fi Opera 9.5 sau Maxthon, însă dotat cu câteva addon-uri, Firefox 3.0 este de departe cel mai bun browser pentru Windows. Chiar și fără addon-uri, Firefox 3.0 e mai rapid și mai sigur decât celelalte. Varianta 3.0 aduce multe îmbunătățiri la adressbar care merită încercate pentru că ușurează mult navigarea în mod intuitiv. Totuși, IE, Maxthon, Opera și chiar Safari au câteva detalii drăguțe care Firefox 3.0 nu le are prin default, dar care pot și ușor adăugate:

• La IE, meniul de sus (File, Edit, View etc.) nu apare decât apăsând tasta alt, același lucru face și addon-ul Hide Menu

• La Maxthon este foarte util gestul de drag link, în care tragi puțin de un link și deschide automat un tab cu adresa din link. Prin default, în Firefox trebuie să tragi link-ul sus în bară, ceea ce nu e chiar ok. Se rezolvă cu Quick Drag

• Opera are opțiunea de Speed Dial, prin care într-un tab nou regăsești o listă cu site-urile care le frecventezi, listă care o poți desigur configura. Știe și Firefox cu addon-ul pentru Speed Dial

• Safari permite vizualizarea progresului de încărcare a paginii direct în adress bar. Echivalentul Firefox este Fission

Pe lângă acestea, mai sunt câteva addon-uri care nu trebuie să lipsească:

• Atunci când ți-e lene să duci mouse-ul până la scrollbar, n-ai chef să învârți rotița de la mouse și în nici în caz nu vre să te întinzi până la butoanele de PageUp / PageDown, ar fi plăcut să poți da drag la toată pagina ca în PDF-uri. Grab and Drag îți pune la dispoziție opțiunea asta, plus altele.

• Întotdeauna mi-a plăcut să am un thumbnail preview la aplicațiile din taskbar (cum e în Vista), și nu e rău să ai așa ceva și la taburile din browser, mai ales când sunt multe pagini deschise. Merge cu Tab Scope. (Ok, nu se descurcă cu paginile full-flash, dar oricum )

• Alt feature extrem de util la Vista este breadcrums în bara de adresă, care transformă textul “C:\Program Files\Winamp\Plugins” în butoane separate C > Program Files > Winamp > Plugins, astfel încât nu trebuie să dai de 3 ori Back ca să ajungi iar pe C, e suficient un click pe primul buton. Acest mod de organizare din adressbar e foarte folositor la paginile cu multe link-uri, așa că ne sare în ajutor addon-ul Location Bar 2.

•  Mai mult de eye-candy decât util, PicLens este disponibil și pe alte browsere, dar se comportă ceva mai bine pe Firefox. Practic te lasă să cauți poze și filme pe YouTube într-un mediu 3D.

Lista continuă altă dată

 Mâțu’

Se pare că azi e ziua sistemelor de operare . La expoziţia Google: I/O a fost ţinută o demonstraţie a lui Android, sistemul de operare pentru device-uri mobile dezvoltat de Google. Arată binişor:

Mâţu’

A apărut recent o serie de screenshot-uri ce conţin concepte grafice pentru Windows 7, succesorul lui Vista. Acesta va fi lansat peste aproximativ 18 luni şi are la bază platforma Vista… ceea ce nu e neapărat un lucru rău, atâta timp cât se ocupă de problemele de compatibilitate şi celelalte neajunsuri care încă bântuie Vista. Imediat ce au apărut pe net, un reprezentant Microsoft a comunicat faptul că ceea ce vedem sunt design-uri vechi de un an şi că cel mai probabil versiunea finală va fi radical diferită. Totuşi, e interesant să vedem ce abordări s-au încercat, iar faptul că Microsoft a avut ceva de comentat pe marginea lor confirmă că pozele sunt veritabile:

Păreri? Partea bună e că se încearcă lucruri cu adevărat noi, nu doar schimbarea temei grafice la ferestre, taskbar şi start menu. Meniurile rotunde cu scroll prin mouse-wheel nu e o idee rea, arată ok şi pot fi chiar utile. Partea proastă e că nici unul din concepte nu-mi face cu ochiul, văd numai variaţii de grafică tipic Vista: o grămadă bling-bling şi transparenţe. Mai mult, câteva din interfeţe mi se par cam prea înghesuite cu elemente, prefer un ecran mai aerist.

Deocamdată tot ce ştim sigur despre Windows 7 sunt următoarele:

• Va fi lansat în Ianuarie 2010 (dacă se ţin ăştia de cuvânt)

• Nu are kernel nou, este bazat pe Vista

• Va fi disponibil în două versiuni: 32 bit şi 64 bit

• Interfaţa va suporta în mod nativ multi-touch, dacă se întâmplă să ai un asemenea ecran.

Ce ne putem aştepta de la următorul Windows ? Se pare că nu va fi un salt uriaş de la Vista, va fi cumva între un Service Pack şi un Windows complet nou. Prima prezentare publică a fost făcută recent la conferinţa D6, unde însă nu au fost precizate prea multe detalii:

Interfaţa multi-touch Windows 7 – varianta curentă

Mâţu’

Mai nou sunt la modă suprafeţele multi-touch, popularitatea lor fiind considerabil propulsată de iPhone şi de diverse alte gadget-uri cu astfel de ecrane. Probabil te gândeai că e nevoie de cine ştie tehnologie SF însă nu e neapărat chiar aşa. Pentru a-şi demonstra punctul de vedere, Seth Sandler ne învaţă cum poţi să-ţi faci acasă o suprafaţă multi-touch folosind obiecte obişnuite şi un webcam. Defapt, costul webcam-ului este cam singurul motiv pentru care ai nevoie de ceva bani pentru asta. E uimitor ce poţi să faci cu o cutie, nişte hârtie şi bandă adezivă .

Ok, nu e cea mai elegantă soluţie – cel puţin eu nu mă văd umblând cu ea pe stradă – dar trebuie să recunoaşteţi că e creativă.

Mâţu’

Am găsit România într-un titlu pe Google News la categoria Science & Technology. Desigur nu-i de bine, nişte tipi de la noi au fost implicaţi într-un atac de phishing la mai multe bănci. Pentru cei care nu ştiu, “phishing” e atunci când trimiţi o grămadă de e-mail-uri (în cazul acesta 1.3 milioane) care prostesc victima să-şi lase datele contului pe un site care pare veritabil (deobicei copiază interfaţa paginii oficiale). Apoi se culeg informaţiile celor care au picat în plasă şi se scriu pe benzi magnetice. Apoi nu trebuie decât să retragi banii care-i găseşti – cât mai repede, până nu se prinde banca şi blochează conturile.

Articolul complet e aici.

Oamenii trebuie să înveţe că o bancă, sau orice altă instituţie serioasă, nu va cere de la clienţi informaţii personale sau legate de conturile pe care le au. Pur şi simplu nu se face, tocmai pentru că siguranţa informaţiilor nu poate fi garantată, din mai multe motive. Aşa că pe viitor măcar învăţaţi din greşelile altora şi nu credeţi e-mail-urile de la adrese necunoscute în care vi se comunica una din următoarele:

- A murit o persoană putred de bogată şi o rudă are nevoie de ajutorul tău să transfere o sumă uriaşă de bani (din care îţi revine şi ţie ceva)

- Yahoo / Google / etc. şterge conturi de e-mail nefolosite şi trebuie să confirmaţi că mai aveţi nevoie de al dvs prin a trimite un reply cu user-ul şi parola

- Banca vă cere o confirmare a codului de la card sau cont

- Aţi câştigat la un concurs / loterie (uneori canadiană)

- Un copil suferă de o boală şi are nevoie de donaţii (ok, în unele cazuri RARE poate să fie adevărat, dar chestiile astea se transmit prin radio sau televiziune, nu e-mail şi în nici un caz nu prin chat pe Yahoo Messenger sau alte programe de IM)

- Orice mesaj care conţine un “dă mai departe la X persoane şi <ceva se întâmplă>”

- Timmy a căzut în canal

Când primiţi ceva din lista de mai sus înseamnă ca filtrele de spam nu-şi fac treaba klumea, iar asta se întâmplă din păcate cam des pe Yahoo, comparativ cu GMail-ul care e mult mai ok din punctul ăsta de vedere.

Mâţu’

Încet încet ne îndreptăm spre “The next big thing“. Evoluţia tehnologiei şi a Internetului converg spre următorul pas, o eră în care informaţia nu mai este închisă în spatele monitorului din cameră, ci e la noi în buzunar. Tendinţele sunt clare: social networking şi open-source, un mediu în care fiecare dintre noi poate adăuga sau modifica o informaţie disponibilă oricând şi oriunde.

Web 2.0

În ultimii ani am asistat la tranziţie (poate pentru unii neperceptibilă) de la un Web 1.0 la un Web 2.0 . Ce înseamnă asta? Înseamnă că au loc modificări suficient de multe şi suficient de dramatice încât e nevoie de un nou termen pentru a descrie ceea ce defineşte cel mai bine Internetul. Nu este vorba de tehnologii noi, ci despre un curent, o atitudine care transformă peisajul virtual. Noţiunea de Web 2.0 a luat naştere în timpul unei sesiuni de brainstorming dintre O’Reilly şi MediaLive International, atunci când puneau pe hârtie următoarea listă:

Lista continuă, dar ce e important de observat e faptul că fenomenul este de amploare şi se desfăşoară sub ochii noştri. Această idee este probabil cel mai bine ilustrată de Michael Wesh, profesor la Universitatea Kansas State:

Tehnologia

Oricât de cuprinzător ar fi Internetul, “The next big thing” nu se poate baza exclusiv pe el, e nevoie de cealaltă faţă a monedei: un suport tehnologic potrivit tendinţelor. De exemplu, pe lângă miniaturizarea continuă a componentelor hardware şi creşterea constantă a performanţelor nu ar strica şi o baterie pe măsură, lucru care ar demara o explozie de device-uri portabile. Nu mă refer la PDA-uri sau iPhone-uri, acestea reprezintă mai degrabă predecesorul acelui device cu ecran suficient de mare pentru a naviga netul confortabil, dar suficient de mic pentru a-l lua cu tine oriunde. Cu bateria care nu te lasă la greu, cu o constantă conexiune la Internet etc. etc. Încă nu am văzut aşa ceva, dar o să apară, sunt sigur că nu e foarte departe. La baterie se lucrează de ceva vreme şi cel puţin una dintre abordări pare cu adevărat promiţătoare .

Aplicaţiile devin interactive, sociale, iar cu ajutorul tehnologiei – portabile. Iar lucrurile acestea vor avea impact şi în România, unde se pare că lumea IT îşi găseşte locul. Aţi observat că nu prea mai sunt banner-e şi afişe (inclusiv de campanie electorală) care să nu aibă un link către o pagină de net pe ele? Sau că până şi în reclamele de la radio auzim www-uri?

Yep, things are changing – and it’s freakin’ awesome.

Mâţu’