Mâțu’

Dacă aveți puțin timp liber pus deoparte și vreți să-l folosiți urmărind un documentar despre o temă anume, atunci TopDocumentaryFilms.com este website-ul pe care îl cautați. Acesta vă pune la dispoziție o listă foarte cuprinzătoare (peste 1000) de documentare repartizate în categorii, accesibile direct de pe pagină via streaming. Indiferent de tema care vă interesează, cu siguranță găsiți ceva pe gustul dvs. În plus, lista este într-o continuă creștere, așa că  recomand înscrierea la RSS/e-mail newsletter sau la paginile lor  Twitter/Facebook  pentru a rămâne la curent cu noile titluri. Domeniile cuprinse în director sunt următoarele:

Majoritatea documentarelor sunt în limba engleză și sunt preluate de pe website-uri precum YouTube, Megavideo, GoogleVideos etc. De aceea există posibilitatea ca unele din ele să fie indisponibile, însă autorul proiectului le monitorizează și oferă alternative acolo unde este posibil. Puteți adăuga propriile link-uri către documentare sau puteți participa la discuții pe marginea filmelor în forum, dacă doriți că vă implicați. Eu zic că pagina merită un bookmark .

Vizionare plăcută!

Mâțu’

Ieri s-a încheiat conferința Google I/O ’09 , care a avut ca subiect de discuție direcția spre care se îndreaptă tehnologiile web și următoarea generație de unelte care ne vor ajuta să construim aplicații mai puternice, pagini de Internet interactive și care vor facilita dezvoltarea unor mijloace noi de comunicare – toate acestea obținându-se cu un minim de efort din partea utilizatorului. În utlima vreme se vorbește tot mai frecvent despre apariția noului standard HTML5 (la care toate browserele moderne se aliniază mai puțin Internet Explorer) ce aduce îmbunătățiri substanțiale bătrânului limbaj: reguli noi pentru parsing orientate spre flexibilitate și compatibilitate, elemente noi (section, audio, video, progress, nav,  meter, time, aside, canvas,datagrid), componente și atribute noi (email, url, search, ping,  charset,  async) etc. În esență, HTML5 vrea să faciliteze rularea aplicațiilor complexe în browser eliminând totodată nevoia de instalare a plugin-urilor de genul  Flash, Silverlight, Quicktime etc.

Google întotdeauna a fost motorul din spatele Internetului (într-un fel, la propriu) și a încercat să inoveze prin aplicații open-source, majoritatea fiind un succes aproape instantaneu. Anul acesta, Google a anunțat ceea ce speră ei să devină pasul următor în materie de tehnologii web, prezentând unul din cele mai ambițioase proiecte de până acum: Google Wave.

Ce este Google Wave? Google Wave este un concept care dacă obține suficient momentum și suport din partea dezvoltatorilor, poate în mare măsură să înlocuiască mijloacele “tradiționale” de comunicare pe Internet: e-mail și IM (Instant Messaging). Realizat de către frații Lars și Jens Rasmussen (care au stat și în spatele proiectului Google Maps) alături de Stephanie Hannon, “Wave este email-ul dacă ar fi fost inventat astăzi”. Înainte de a cataloga ideea sub semnul absurdului, sugerez să urmăriți prezentarea video. Știu că este destul de lungă (aproximativ 80 min), dar după ce am urmărit primele 15 minute, am rămas lipit de ecran și n-am regretat.

Ca să răspund la întrebarea Ce este Google Wave? voi începe prin a traduce câteva idei direct de pe wave.google.com :

• Un Wave este 50% conversație și 50% document. Oamenii pot comunica și lucra împreună folosind texte formatate, poze, filme, hărți și nu numai.
• Un Wave este împărțit. Orice participant poate să răspundă oriunde în mesaj, să editeze conținutul și să adauge alți participanți în orice moment. Opțiunea Playback permite urmărirea wave-ului pentru a vedea cine a spus ce și când.
• Un wave are loc în timp real. Participanții unui wave pot vedea în timp real ce scrie fiecare, facilitând conversații rapide și interacțiunea cu extensiile instalate.

Sistemul Wave este deci amestec de e-mail și chat alături de care sunt incluse funcțiile Google Docs, toate acestea fiind acoperite de o interfață deosebit de intuitivă și ușor de folosit. Iată câteva dintre aspectele mai impresionante ale sistemului Wave:

- Wave poate încorpora alte servicii prin intermediul extensiilor (ex: Twitter, Facebook etc.)

- Prin Wave, comunicarea dintre clienți este realmente live: de exemplu, în Yahoo! Messenger poți urmări când interlocutorul tău scrie ceva printr-un mesaj la baza ferestrei de chat. Prin contrastm într-un Wave fiecare caracter pe care îl tastează interlocutorul apare direct în zona de chat. Aceeați funcționalitate apare în orice instanță a Wave-ului respectiv (de exemplu dacă îl ai integrat într-un website, și acesta va fi actualizat “în direct”)

- Interfața wave din browser poate interacționa cu obiecte de pe desktop (exemplu: drag ‘n’ drop-ul pozelor). Momentan acest lucru este posibil prin Google Gears, dar pe viitor necesitatea de a avea Google Gears instalat va fi eliminată.

- Sistemul de corectare a greșelilor în scriere este deosebit de avansat, corectările fiind realizate nu numai pe baza dicționarelor, ci și pe baza contextului în care sunt folosite cuvintele. De exemplu, propoziția “Icland is an icland.” va fi corectată automat în “Iceland is an island.”. Folosind acest mecanism alături de dicționarele a 40 de limbi diferite, un Wave poate traduce automat ceea ce scrii într-o altă limbă.

- Este accesibil și prin dispozitivele mobile cu browsers și o conexiune la Internet

Este destul de greu să descrii paltforma Wave și ce aduce ea în plus față de e-mail și chat în cuvinte. Pentru a vă face o idee clară despre Wave cel mai sănătos este să urmăriți prezentarea video, unde sunt descrise cazuri tipice de funcționare. Pe mine cel puțin m-a lăsat cu gura căscată și sunt sigur că nu sunt în minoritate, așa că merită să arunci o privire dacă te interesează – cine știe, poate e viitorul.

P.S: Dacă nici acesta nu e un indiciu că Internetul se ridică la un nivel superior, distinct și sesizabil (Web 2.0), atunci nu știu ce este…

Mâțu’

De când au început să vândă calculatoare cu Leopard OSX instalat ca sistem de operare, cei de la PsyStar au fost în centrul atenție, oricât de dați în judecată ar fi ei. Operațiunea lor constă în cumpărarea licențelor de OSX în mod legal, după care le instalează pe sisteme care permit acest lucru datorită configurațiilor hardware alese cu grijă. Asta și poate puțin hacking, nu sunt sigur… .

De ce să nu cumperi un Mac de la bun început? Prețul ar fi cauza principală. Deși calitatea produselor Apple este necontestată, majoritatea clienților ar prefera să nu scoată din buzunare  1500$ + pentru o configurație decentă, în condițiile în care un PC atinge aceleași performanțe cam la jumătate de preț. Desigur, atunci când cumperi un Mac nu achiziționezi doar piese hardware, ci și avantajele software (în plus, Mac-urile sunt mult mai elegante în design) – de unde și lunga dispută Mac vs. PC. Indiferent în care tabără te afli, Psystar există și continuă să lanseze sisteme noi, cel mai recent din gama lor fiind Open (3). Acesta poate fi configurat după bunul tău plac – Psystar a avut grijă să pună la dispoziție o grămadă de opțiuni în acest sens. De exemplu, o configurație (zic eu) bunicică, dotată cu procesor 3.0 GHz Core2Duo E8400, memorie 4GB DDR2 800, harddisk de 500GB 7,200RPM SATA și o placă video GeForce 9500GT 512MB ar ajunge cu tot cu transport la 2700 LEI . E adevărat că sistemul nu include monitor, dar chiar și adăugând un LCD de 24″ la preț tot ajungi semnificativ mult mai ieftin decât un echivalent original de la Apple (cam la jumătate de preț).

Dacă tot vorbim de prețuri, am putea compara un Open (3) standard cu un Mac Mini standard, (ambele costând 600 $, ambele vin fără monitor, tastatură sau mouse) și să vedem ce oferă fiecare pentru aceeași sumă:

Mac Mini :

• 2.0 GHz Intel Core 2 Duo
• 1GB of DDR2 1066
• 120 GB 7,200RPM SATA
• NVIDIA GeForce 9400M 256MB
• Dual Layer DVD+/-RW SATA
• Gigabit Ethernet
• 5 porturi USB
• Audio integrat
• 802.11n wireless
• Bluetooth

Open (3) :

• 2.8GHz Intel Core 2 Duo
• 2GB of DDR2 800
• 500 GB 7,200RPM SATA
• NVidia GeForce 8400GS 256MB
• Dual Layer DVD+/-RW SATA
• Gigabit Ethernet
• 4 porturi USB
• Audio integrat

Open (3) vine cu un port USB în minus și stă mai prost la capitolul conectivitate, însă e un sistem mult mai rapid. Este destul de ușor să vezi de ce Psystar poate fi o opțiune.

Mâțu’

O grămadă de bloguri şi articole  ridică în slăvi aşa zisa “hologramă” folosită în timpul unui reportaj de pe CNN din timpul alegerilor prezidenţiale:

Nici nu ştiu dacă segmentul respectiv a fost despre alegeri sau despre uimitoarea tehnologie de a suprapune imagini video… Şi hopa ţopa sar ziarele şi tembeliziunea să vorbească despre grozăvia de pe CNN. Se pare că dacă ascunzi un efect de doi lei într-un nume ce aduce a Star Wars e mai interesant, dar haide acuma – arată ca naiba!

În primul rând, ce e o hologramă? E o modalitate de înregistrare şi redare în trei dimensiuni a unui obiect. Ceea ce s-a văzut pe CNN nu a fost deloc 3D. Dacă era, atunci cu siguranţă ar fi învârtit camera în jurul ei o grămadă ca să scoată în evidenţă efectul, însă nu au fost difuzate decât vreo 2 – 3 cadre. Defapt, chair şi atunci când se mişca perspectiva camerei “holograma” nu-şi modifica unghiul.

În al doilea rând, amândoi arată de parcă se uită în aer, nu unul la celălalt. Ceea ce se întâmpla live pe platou nu era întocmai ceea ce vedeam noi, telespectatorii. De ce e nevoie să suprapui imagini video dacă chiar e o hologramă?

În al treilea rând… care e scopul? De ce trimiţi reporteri la mama naibii ca apoi să foloseşti nuş’ câte camere de filmat şi efecte că să apară înapoi în studio? Ar fi mult mai ieftin să rămână reporterul pe fundul lui, iar în acelaşi timp  noi nu am mai fi nevoiţi să privim oameni distorsionaţi şi cu o aură dubioasă.

Concluzionând, toată faza se încadrează perfect într-un “publicity stunt” menit să mărească rating-urile în loc să informeze sau să aducă ceva util pe ecrane.

Epic fail.

Mâţu’

Am dat peste un mic documentar pe unul din blogurile pe care le urmăresc îndeaproape: Drawn.ca. Pasionaţii de modelism vor saliva peste cele 10 minute ale filmului, în care artiştii descriu procesul de realizare a spotului de introducere a programelor HBO din anii ’80. Reclama era plină de efecte speciale, la fel cum vedem în promo-urile (difuzate mult prea des) la PRO TV şi mai toate programele de astăzi. Pe atunci însă nu erau calculatoare suficient de performante pentru a realiza orice fel de grafică, aşa că era nevoie de multă migală şi imaginaţie.

Documentarul în sine a fost realizat în 1983, recuperat de pe o casetă VHS veche. Promo-ul final îl puteţi vedea la 08:55, însă recomand să urmăriţi de la început că merită.

“We put a few bums on the street, a few hookers on the corner. Those little things are our calling card. They add to the monotony of three months of building this thing.”

Mâţu’

Nu am mai aruncat un ochi pe Discovery de vreo 3 luni de zile, parțial pentru că pe atunci era un program nu tocmai variat, care includea fie emisiuni de genul Orange County Choppers, fie cele din gama How It’s Made. Nu sunt rele nici care din ele, dar când toată ziua numai asta bagă, devine sâcâitor.

Nu știu cum stau lucrurile pe acolo în momentul de față, poate că au apărut emisiuni noi. Cert este că într-o perioadă erau la modă documentarele despre lucruri fictive, de parcă dintr-o dată nu s-au mai găsit subiecte interesante așa că au început să le inventeze. Alien Planet e un exemplu clasic care mă călca pe nervi, un documentar realizat integral pe calculator (dar nu cu cine știe ce grafică sclipitoare) despre o planetă îndepartată și ecosistemul ei fictiv. Exercițiile astea de imaginație nu-și prea au locul pe Discovery. Atunci când vreau să văd pești zburători și păsări cu baloane mă uit la desene, măcar acolo nu se halesc care pe care în tot episodul și nu trebuie suportate explicațiile unei voci plicticoase de fundal.

Mai erau câteva emisiuni sub același principiu de “cum ar fi dacă”. Era una în care echipe de “specialiști” își propuneau să determine care dintre două animale alese ar câștiga într-o luptă. Fiecare echipă specula asupra capacităților animalului pe care vroiau să îl simuleze, iar apoi în funcție de presupunerile făcute construiau un robot (care de cele mai multe ori era imobil sau avea roți). Faza asta dura aproape tot episodul și era cât se poate de inutilă, pentru că la sfârșit se realiza o animație pe calculator reprezentând lupta care nu avea defapt  nici o legătură cu roboții. Era un fel de concurs pokemon: “Du-te hipopotam! Leopardul n-are nici șansă!” în care membrii echipelor zbierau unii la alții cu ocazia fiecărei lovituri…

Decât să mă uit la aburelile sus menționate preferam să mă holbez la genul de documentare generice despre “mistere” sau extratereștrii care se terminau toate cu ceva de forma “We may never know for sure…” cu toate că titlurile emisiunilor sugerau altceva ( “The truth behind …” , “The real…” , “What really happened at…” ). Rezumându-le, obțineam cam așa ceva: Bla bla bla … ceva ceva … defapt nimic nu e clar. Canalul ăsta nu se numea Discovery ?!

Mâțu’

UPDATE: stream-ul a fonst închis de ceva vreme, atât pentru HBO cât şi pentru ProTV. O să caut alternative, dar slabe şanse…

Ce nasol e să ştii că urmează un film bun la HBO şi ori n-ai abonament la el ori e televizorul ocupat de altcineva… Există totuşi o soluţie online bunicică şi gratuită pe deasupra (cel puţin momentan, poate asta se modifică între timp) fără bătaie de cap.

Ce aveţi nevoie:

1. O conexiune la net cât de cât

2. Internet Explorer sau Firefox

3. Media Player 10 (click aici pentru download)

4. Plugin-ul Sopcast (click aici pentru download – Internet Explorer sau click aici pentru download – Firefox)

5. Dacă folosiţi Firefox, după ce instalaţi plugin-ul trebuie să închideţi şi redeschideţi browserul, apoi în adress bar tastaţi about:config şi în filter box sus scrieţi security.classID.allowByDefault . Daţi dublu-click pe linia care apare (aceasta ca seta value=true). La următoarea pornire a browserului plugin-ul va fi activ. Acest pas este neceser numai pentru Firefox din motive de securitate.

Imediat ce aveţi instalat player-ul şi plugin-ul, daţi click aici şi puteţi urmări HBO . E şi buton de fullscreen iar calitatea este acceptabilă, chiar dacă nu străluceşte că doar de’, e online . Enjoy!

Edit: am modificat putin postul pentru că player-ul inclus distorsiona pagina pe unele browsere, aşa că l-am pus pe o pagină separată

Mâţu’

Se pare că Futurama şi The Simpsons sunt mult mai apreciate decât American Dad şi Family Guy, conform rezultatelor chestionarului care l-am ţinut timp de o lună. Marja de eroare este pe undeva pe la 80%, dar sunt întru-totul deacord cu ce a ieşit . Family Guy a fost mişto la început, după care a devenit repetitiv şi chiar plictisitor în ultimele episoade (să fie greva de vină?).

Oooh, SWEET!

Futurama is on!

Mâţu’

Aproape de fiecare dată când mă uit la un poster cu un film nou, o bucăţică din mine moare. Şi în ritmul ăsta nu o să mai rămână nimic, pentru că titlurile mari şi colorate sunt parcă din ce în ce mai adaptate decât traduse, iar lipsa de orice fărâmă de logică ridică următoarea întrebare: oare la ce (sau la cine) sunt adaptate?

Traducerile mot-a-mot sunt altă mâncare de peşte şi nu mă iau de ele, problema apare când creativitatea traducătorilor o ia pe şapte cărări. Parcă şi aud cum sună o conversaţie între doi dinăştia la o bere: “Băh, şi ştii cum i-am zis la Trainspotting? I-am zis Din viaţă scapă cine poate ! -Asta nu-i nimic, odată am tradus Primal Instinct în Fantezii pe Internet!”. Nu am inventat astea, daţi un google dacă nu mă credeţi . Înţeleg că unele titluri nu merg traduse în aceaşi formă ca cea originală, dar una e să adaptezi la ceva cât mai potrivit şi alta e să deschizi dicţionarul aiurea să vezi ce pică… Numai câteva exemple:

Assault on Dome 4 = Justiţiarul Spaţial
Body of Evidence = Preţul Trupului
Circle of Deception = Dependenţă
The Rocketman – Un Astronauc pe Marte
Meet the Parents – Un Socru de Coşmar
The Fighting Temptations – Moştenire cu Cântec

Prea de tot. Plus că nu numai titlurile au de suferit, nu se întâmplă rar când “public attorney” devine “avocatul poporului”, “light cavalry” se transformă în “cavaleria luminii” şi replici întregi sunt măcelărite:

„They are hungry and bored” = „N-au osinză şi sunt plictisiţi”
„It’s good to be back” = “Ce bine e să fii în spate”
„now we know what our odds are” = „Ştim care ne sunt ciudăţeniile”
„It’s bulletproof” = “Sunt gloanţe oarbe”

Mai multe aici… Vorbind de filme, chiar mă gândeam să fac un maraton cu Star Wars şi Lord of the Rings (pardon, Gâlceava din Stele şi Stăpânitorul Verighetelor). Need chips…

Mâţu’