Gata cu speculațiile, Starcraft 2 se aproprie de lansare iar acum avem niște repere temporale destul de clare, grație anunțului oficial făcut ieri la conferința Activition Blizzard. Astfel, ne putem aștepta la începerea programului Beta în luna aceasta (Februarie) pentru cei care au fost suficient de norocoși să obțină o cheie Beta și locuiesc într-una din zonele de pe glob în care se  ține beta-ul, urmând ca lansarea produsului final să aibă loc la jumătatea lui 2010, deci pe la mijlocul lui Iunie. Până atunci o să vedem o grămadă de articole, screenshot-uri și clip-uri video noi îndată ce pune lumea mâna pe clientul beta.

Să facem o mică recapitulare despre ce se știe la ora actuală despre Starcraft 2:

• lansarea din anul acesta este numai primul titlu (Wings of Liberty) din cadrul unei trilogii mai mari
• campania single-player va conține în jur de 30 de misiuni, care pot fi jucate în ordinea aleasă de jucător (cu unele limitări pentru a permite elaborarea poveștii)
• acțiunea se petrece la 4 ani după evenimentele din Broodwar
• majoritatea misiunilor vor avea Terran-ii în prim plan, existând și o mini-campanie de 3-4 misiuni cu rasa Protoss
• obiectivele misiunilor vor fi mult mai variate decât tipicul “construiește bază, distruge tot ce e pe hartă”
• vor exista cel puțin atâtea cinenamatic-uri ca în Starcraft-ul original, iar la numărul acestora se adaugă o grămadă de cut-scene-uri care nu  sunt pre-randate
• jocul va beneficia de BattleNet 2.0, reteaua care facilitează modul multiplayer, aducând o grămadă de îmbunătățiri
• chiar dacă jocul single player e predominat de Terran-i, toate rasele sunt disponibile în multiplayer
• Editorul de hărți este mult mai versatil, fiind capabil să acomodeze implementarea de mod-uri mult mai variate (Dota? Pshht…)

Deocamdată nu se cunosc detaliile tehnice legate de cerințele de sistem, dar se pare că motorul grafic este bine optimizat și va rula binișor și pe calculatoarele mai vechi. O altă necunoscută este durata de timp care va trece de la lansarea lui Wings of Liberty și următorul episod, Heart of the Swarm, precum și modul în care vor fi tratate următoarele titluri din punctul de vedere al prețului (la fel ca Broodwar – un fel de addon, sau sunt considerate jocuri distincte?). În orice caz, anul acesta vom avea parte de multe titluri pe piața jocurilor electronice, unele noi, altele cunoscute – dar toate mult așteptate.

[UPDATE 18.02.2010] A început Beta-ul!

Mâțu’

După ani de speculații,  tableta mult așteptată de la Apple și-a făcut ieri introducerea, urmând să ajungă în mâinile consumatorilor peste 60 de zile (modelele fără 3G) , respectiv 90 de zile pentru versiunile dotate și cu 3G. Așteptările devoratorilor de tehnologie au fost uriașe (se vorbea până și de baterii solare, ecrane cu  geometrie variabilă a suprafeței și nu numai) , așa că e ușor de înțeles cum prezentarea dată de Steve Jobs a spart publicul în două mari categorii: complet dezamăgiți și satisfăcuți. Probabil că nimeni nu a fost absolut dat pe spate, produsul fiind în esență un iPod Touch pe steroizi, dar iPad-ul are totuși puncte de atracție demne de luat în considerare.

Din punct de vedere hardware, iPad-ul este bine dotat pentru funcțiile care vrea să le îndeplinească: ecran multi-touch LED IPS de 9.7″ cu rezoluția de 1024×768 în format 4:3 (132 ppi), un procesor Apple A4 de 1 GHz, între 16 și 64 GB de memorie SSD în funcție de model, Wi-Fi 802.11a/b/g/n, 3G (3 din cele 6 modele), Bluetooth 2.1 + EDR, Accelerometru, Busolă digitală, Senzor de lumină ambientală, Boxe, Microfon și Card SIM (doar modelele 3G). Carcasa este similară cu cea a unui iPod Touch, făcută în mare măsură din aluminiu și sticlă. Butoanele fizice sunt puține la număr: Home (frontal), On/Off, Volum și Mute (laterale). În materie de output, tableta e dotată numai cu un connector Dock (pentru care există adaptor VGA) și un jack de 3.5mm pentru căști.

Surpriza mare a fost lista de prețuri anunțată, care arată în felul următor:

În primul rând nimeni nu se aștepta la 6 modele; speculațiile se învârteau în jurul a două versiuni ale tabletei: una mai mică (aprox. 7″) la $599-$699 și una mai mare (aprox. 10″) la $899-$999. Chiar și cele mai optimiste speculații sugerau un preț minim de $599, dar Apple a optat pentru un prag destul de agresiv și în același timp fixând dimensiunea la 9.7″ pentru toate modelele.

Să trecem în revistă câteva din aspectele clar pozitive ale dispozitivului: Posibilitatea de a rula aproape orice aplicație pentru iPhone/iPod Touch fără să fie nevoie de o intervenție în codul sursă este un plus major iar opțiunea Zoom x2 pentru a mări aplicația pe o zonă mai mare a ecranului este și ea bine venită. Interfețele grafice ale aplicațiilor destinate pentru iPad vor fi cu siguranță foarte atractive datorită în mare parte ecranului mare și vor rula extrem de fluid grație procesorului și arhitecturii interne. Din ce am putut observa în timpul prezentării (disponibile acum pe Apple.com) este că trecerea de la o aplicație la alta, un ecran la altul sau de la orientarea Portrait către cea Lanscape și vice-versa sunt toate mult mai rapide, chiar și decât cele din generația 3Gs a iPhone-ului. Acest “boost”  în puterea de procesare va duce și la o generație nouă de jocuri cu grafică mult mai atrăgătoare – EA a demonstrat asta ieri prin prezentarea titlului Need For Speed: Shift pentru iPad, care aduce multe îmbunătățiri vizuale față de omologul său de pe iPhone/iPod Touch.

Includerea boxelor și a microfonului extind funcționalitatea dispozitivului către aplicații de tipul VoIP, GPS și nu numai. Prima generație de iPod suferă de lipsa acestora – e bine de știut că primele iPad-uri nu vor suferi de aceleași probleme.

Deocamdată este prea devreme pentru a comenta despre durata de viață a bateriei, care oficial este de până la 10 ore de uz, dar dacă iPad-ul rezistă măcar 5 ore pe Internet cu Wi-Fi-ul pornit  eu mă declar mulțumit. Oricare ar fi cazul, nu se compară cu un eBook-Reader dedicat (la care durata bateriei se ridică la ordinul zilelor) însă e clar că iPad-ul nu se dă drept eBook-Reader, ci mai degrabă un dispozitiv pentru “consum Multimedia” mult mai variat.

Pe lângă aplicațiile de bază cu care iPad-ul este dotat “out-of-the-box” precum Calendar, AddressBook, Notes, Maps etc., Apple lansează și o versiune a suitei de productivitate iWork care include Pages, Numbers și Keynote la prețul de $9.99 fiecare, dotate cu o interfață special concepută pentru capabilitățile multi-touch ale iPad-ului.

Din păcate nu este totul chiar roz, iPad-ul având niște neajunsuri evidente chiar și pentru cei cu așteptări mai realiste de la tableta Apple. Unul dintre acestea este absența camerei iSight, care ar fi fost extrem de utilă pentru conferințele Skype și nu numai. Probabil că aceasta e rezervată pentru iPad 2.0, caz în care va trebui să mai așteptăm un an. O altă problemă majoră este lipsa de multitasking, însă înclin să cred că asta nu va fi o problemă îndată ce vor apărea hack-uri pentru iPad – ceea ce pare inevitabil. Un iPhone “jailbroken” este capabil să ruleze mai multe aplicații deodată, așa că nu există motive pentru care nu s-ar putea face același lucru și pentru iPad.  Mulți sperau la un sistem de operare complet diferit față de iPhone OS, dar Apple a preferat să-l adopte și pentru iPad, cu mici modificări desigur. De asemenea, Apple se încăpățânează în continuare să evite Flash-ul în browser, nu putem decât să sperăm că situația se va ameliora în timp. Unele voci se plângeau de aspectul tabletei (4:3), acesta nefiind widescreen, și de marginile groase din jurul ecranului. Personal nu mă deranjează nici  una nici alta, defapt chiar prefer formatul real al tabletei față de “mock-up”-urile care apăreau înainte de prezentarea oficială.

Există o piață pentru aceste dispozitive? Categoric, fanii MacBook Pro își modifică laptopurile în tablete de multă vreme, iar creșterea vânzărilor de netbook-uri la prețuri similare confirmă faptul că există cumpărători interesați de asemenea portabile multimedia. Rămâne de văzut dacă iPadul va avea același efect pentru tablete care l-a avut iPodul asupra MP3 Player-elor și iPhone-ul asupra smartphone-urilor, dar măcar un lucru este cert: tableta a devenit realitate.

Mâțu’

Google Chrome tocmai a ajuns la versiunea 4.0 (cel puțin pentru utilizatorii de Windows) aducând destul de multe îmbunătățiri, dintre care amintiesc posibilitatea de instalare a extensiilor, sincronizarea online a bookmark-urilor, stabilitate și viteză de randare sporite, extinderea suportului pentru HTML5 și lista continuă.

(Credit: Google)

Până în momentul de față foloseam Chrome numai pentru situațiile în care vroiam să fac o căutare rapidă sau să verific conturile de e-mail, revenind domnului Firefox rolul de “browser principal”. Asta s-ar putea schimba curând, deoarece multe din opțiunile care mă atrag la Firefox sunt acum disponibile și pe Chrome, în mare parte datorită extensiilor. De exemplu, în Firefox aveam o extensie pentru gestul “drag” al mouse-ului care deschide un link într-un tab nou din background sau face o căutare pe Google a textului selectat. Această funcționalitate este acum posibilă și în Chrome datorită extensiei Super Drag. O altă extensie foarte utilă este chromeTouch, care permite scroll-ul prin website-uri folosind dragul în zonele în care nu există text, link-uri sau poze – similar cum funcționează drag-scroll-ul în documentele PDF. Și dacă tot suntem la capitolul scroll, SmoothScroll adaugă puțină inerție paginii atunci când folosești mouse-wheel ceea ce e mult mai plăcut decât comportamentul implicit.

Pe lângă diferența evidentă a vitezelor de încărcare dintre Firefox 3.6 și Chrome 4.0 (Chrome este sesizabil mai rapid, atât la randarea paginilor cât și la start-up), Chrome oferă o interfață mai compactă și în același timp mai aerisită (ex: omnibox-ul se ocupă atât de adrese cât și de căutare, nu sunt două câmpuri distincte). Aceste detalii pot fi emulate și în Firefox folosind unele extensii, dar pe măsură ce numărul acestora crește, și timpii de încărcare cresc. Apropo de interfețe aerisite, AdThwart este foarte bun la eliminarea reclamelor de pe pagini, ar merita instalat dacă folosiți Chrome.

Momentan galeria de extensii disponibile pentru Google Chrome nu este atât de mare ca cea pentru Firefox, însă este foarte variată: clienți de Yahoo! Messenger, Twitter, starea meteo, calculatoare, convertoare, extensii pentru integrarea serviciilor sociale, clienți de torrent-uri etc. precum și o grămadă de addon-uri care extind funcționalitatea lui Chrome.

Trebuie menționat faptul că instalarea/dezinstalarea și activarea/dezactivarea unei extensii nu necesită restartarea browser-ului, aceastea au loc automat și necesită un singur click. Să vedem cât de repede adoptă comunitatea această ultimă iterație a lui Chrome, este foarte probabil că introducerea extensiilor va crește considerabil popularitatea browser-ului în lunile ce urmează.

Mâțu’

Probabil că nu e pe bune, dar chiar și așa e…

Mâțu’

E greu să ai o părere obiectivă despre Avatar din cauza publicității și a campaniei de marketing masive din jurul filmului, însă strict după criteriul calității vizuale, Avatar este cu adevărat impresionant. De la peisajele exotice ale Pandorei și până la creaturile de toate dimensiunile care o populează, atenția la detalii și technica de proiecție 3D te trimit într-o lume credibilă și plină de acțiune.

Din păcate însă, cu toate efectele speciale, grafica digitală și coloana sonoră excelentă, Avatar duce lipsă de un fir narativ original. Este ca și cum toată imaginația disponibilă a fost turnată în realizarea, recunosc, impecabilă, a vegetației, faunei și relațiile complexe dintre acestea (aproape ca un documentar), în timp ce personajele au fost lustruite de orice urmă de complexitate și lăsate să cadă în stereotipuri atât de evidente încât îți vine să strângi din dinți în unele secvențe. Din fericire, aceste secvențe vor avea loc într-un cadru obscen de bine realizat și veți fi prea ocupați cu salivatul peste detaliile scenei ca să vă mai pese de ce aberează “ăla rău”. Aș intra mai în detalii dar mi-e teamă că scap vreun spoiler și multă lume încă nu a avut ocazia să-l vadă…

Probabil că cea mai mare greșeală de care sunt vinovat este aceea că m-am uitat la trailer-ul extins (vezi mai jos) înainte de a merge la cinema. Problema este că întregul film e concentrat în cele patru minute și ceva ale trailer-ului. Tot. Nu o să vezi întorsături de situație sau surprize, nimic – dacă ai văzut trailer-ul atunci știi exact ce te așteaptă în produsul final (minus 3D-ul). Pentru un film care are pretenția de a se desemna “Star Wars”-ul generației noastre, mă așteptam la mai mult. Nu numai că acțiunea e complet previzibilă, mai lansezi și rezumatul ei înainte de film… Un trailer ar trebui să te facă curios, nu să-ți dea mură-n gură. (Note to self: avoid anything beginning with ‘extended‘)

Atenție: Trailer nerecomandat persoanelor care nu au văzut încă filmul

Să nu se înțeleagă din cele de mai sus că Avatar nu merită văzut, ci dimpotrivă, merită și timpul investit și banii dați pe bilet. E un film bun, are multe puncte forte, dar nu e în nici un caz un moment definitoriu în istoria cinematografiei. E doar încă un film bun, la fel ca District 9 și Star Trek.

Mâțu’

Cu TeamViewer poți lua controlul asupra unui calculator conectat la Internet, ca și cum te-ai afla în fața monitorului său, scutindu-te însă de un drum. Este disponibil gratuit pentru uz personal, nu necesită crearea unui cont și nici măcar nu trebuie instalat în mod obligatoriu pentru a fi folosit. Este compatibil cu toate versiunile de Windows de la XP în sus și Mac OS X, este capabil de a transfera fișiere între calculatoarele conectate și nu necesită accese speciale prin firewall. În plus, calitatea imaginii este optimizată în funcție de viteza conexiunii (de exemplu scoate automat efectele Aero, imaginea de fundal etc.). Cu siguranță un program extrem de util, mai ales atunci când te sună un prieten care are o problemă la calculator și trebuie să-i arăți ce e de făcut.

Din punctul de vedere al securității nu aveți de ce să vă faceți probleme, informațiile de pe ambele calculatoare rămân private, datele transmise sunt criptate iar conectarea se face pe bază de o parolă generată automat la pornirea softului.

Eu aș zice că merită download-ul de 2.5 MB .

[UPDATE 12.03.2010]: TeamViewer este disponibil acum și pe iPhone / iPod Touch!

Mâțu’

Săptămâna trecută am dat peste un clip pe Youtube care m-a făcut tare curios. Era vorba despre un dragon confecționat din hârtie, care privit printr-o cameră video părea că te urmărea cu privirea printr-o o iluzie foarte reușită. Funcționează și dacă îl privești cu ochiul liber atâta timp cât unul din ochi este acoperit, altfel percepția de adâncime îl dă de gol.

Mi-a plăcut atât de mult drăcioara asta încât am vrut să-mi fac și eu una, așa că am căutat poza pe internet, am scos-o la imprimantă și am început să lipesc muchiile conform instrucțiunilor. Pentru ceilalți maniaci care vor și ei să facă același lucru, imaginea este cea de mai jos (click pentru varianta mare):

Mai multe informații și exemple ale iluziei se găsesc pe Wikipedia. Enjoy!

Mâțu’

Nu-mi vine să cred că au trecut două luni de zile de când am butonat ultima dată pagina… Acum că am terminat de curățat spam-ul, actualizat plugin-urile și WordPress-ul la ultimele versiuni, pot în sfârșit să reiau adăugarea regulată (sper) de conținut nou.

Unul din lucrurile cu care am experimentat în ultima vreme este înregistrarea video a desktop-ului, în principiu pentru a determina ce configurații de codecuri, dimensiuni și compresii sunt optime pentru un raport calitate/dimensiune satisfăcător. Iată rezultatele…

Programul pe care l-am folosit atât pentru înregistrare cât și pentru compresie se numește Camtasia Studio 6, care e suficient de dotat în materie de opțiuni dar și ușor de folosit – aspect important pentru cineva care nu a mai folosit un editor video până acum. Cel mai popular website de vizionat conținut video este momentan YouTube, așa că m-am axat pe optimizarea fișierelor în vederea încărcării lor acolo, ceea ce presupune o serie de limitări: filmele nu trebuie să depășească 10 minute și există câteva condiții pentru a activa opțiunile HQ și HD (High Quality și respectiv High Definition) în player-ul YouTube.

Primul obstacol pe care l-am întâlnit a fost înregistrarea audio direct din placa de sunet. În cele din urmă s-a dovedit a fi o problemă de driver (reiterez că testele au fost efectuate pe un Windows 7 pe 64 de biți). Odată ce ultima versiune a fost instalată, opțiunea Stereo Mix a apărut în Control Panel sub secțiunea Hardware and Sound – Sound – Recording. O mică observație: dacă nu se regăsește în lista de device-uri, Stereo Mix-ul poate fi înregistrat ca “Disabled Device”, caz în care trebuie dat un click-dreapta și selectată această categorie. Dacă nici asta nu ajută, atunci sugerez să verificați driver-ul audio.

Și dacă tot vorbim despre sunet, trebuie precizat că programul nu poate înregistra decât de la o singură sursă la un moment dat. Din acest motiv, dacă doriți să înregistrați sunetul atât de la placă cât și de la microfon (de exemplu, pentru a comenta un meci E-sport sau pentru a face un review/tutorial la o aplicație) va trebui să folosiți un program separat pentru înregistrarea de la microfon. Este recomandat Audacity, care vă permite salvarea comentariilor într-un fișier separat, care poate fi apoi adăugat și sincronizat cu producția video în Camtasia.

Următorul pas este deschiderea Recorder-ului din Camtasia și captarea efectivă. Selectați prima opțiune din meniul din stânga “Record Screen” iar programul se va ascunde și va deschide toolbar-ul de captură. De aici puteți cu ușurință să controlați zona de pe desktop care urmează să fie înregistrată (se poate și fullscreen), codecul, sursa audio, etc.

Principalele setări care trebuie făcute înainte de a începe înregistrarea se află în meniul Tools – Options – Video/Audio. La Video asigurați-vă că este selectată varianta manuala a configurației și că rata de captură este de 30 de frame-uri pe secundă. Compresia video inițială va fi minimală pentru a păstra calitatea imaginii , așa că vom selecta codecul TechSmith cu care vine dotat programul (puteți încerca și altele), keyframe-urile să fie odată la 24 de frame-uri iar la butonul Configure selectați Faster Compression. Puteți închide panoul de configurare a compresiei video, revenind la tab-ul Audio, unde nu trebuie decât selectată sursa și volumul. Aici aveți de ales între Stereo Mix și Microfon (dacă este disponibil). Asigurați-vă că în Toolbar-ul de captură – cel din imaginea anterioară – este selectat butonul Audio și apare bara de volum.

Alte opțiuni utile se regăsesc în taburile Capture și Hotkeys, unde puteți controla modul în care se comportă programul în timpul capturii (de exemplu, să se ascundă îndată ce se activează înregistrarea, să dezactiveze screensaver-ul etc.).

În mod normal, acum totul este pregătit pentru efectua captura de ecran, însă eu am dat peste încă o mică problemă: de fiecare dată când terminam înregistrarea, Camtasia raporta o eroare de scriere a fișierului. În cele din urmă am aflat că aceasta se datora lipsei de spațiu pe harddisk, acolo unde se salvează fișierele temporare și proiectele video. Trebuie precizat că aceste fișiere pot ajunge da dimensiuni uriașe cu această configurație, poate chiar și 1 GB / minut înregistrat. De aceea este bine să modificați locațiile unde se salvează acestea pe o partiție cu suficient spațiu liber. Acest lucru se face în două meniuri distincte: în toolbar-ul de captură la Tools – Options - Filename Options – Output Folder și în Camtasia la Tools – Options – Program (Tab) – Temporary Storage folder. Evident dimensiunea fișierului va trebui redusă în mod dramatic înainte să fie încărcat pe YouTube, dar această compresie o vom face după efectuarea capturii. De exemplu, filmul de mai jos are aproximativ 10 MB și durează un minut, ceea ce nu este tocmai rău (mai ales cu HD activat). Cu vreo 2 – 3 MB în plus se poate ridica considerabil calitatea imaginii, așa că este bine să vă gândiți înainte de a trece la compresia finală la cât de lung va fi filmul produs:

Revenind la captură, odată ce ați terminat de înregistrat (folosiți hotkey-urile pentru Record/Pause/Stop pentru a evita folosirea meniurilor), selectați butonul Save. Atât salvarea fișierului cât și crearea sa pot dura de la câteva secunde la câteva minute, în funcție de dimensiuni și de performanțele calculatorului. În general, atunci când programul lucrează intensiv cu fișiere video mari este o idee bună să-l lăsați în pace și să nu deschideți alte aplicații costisitoare în materie de resurse – pot apărea erori și va trebui luat totul de la capăt.

Am ajuns la pasul final, și anume acela de optimizare a fișierului pentru publicarea sa pe YouTube, sau pe alt website similar. Nu ne vom concentra aici pe efecte speciale (Pan and Zoom, Umbre, Perspective, Picture in Picture etc.) deoarece există tutoriale dedicate pe pagina oficială a programului Camtasia, precum și pe o grămadă de alte surse ce pot fi ușor regăsite cu o simplă căutare pe Google. În schimb, vom trece în revistă toate opțiunile necesare pentru o compresie eficientă a fișierului.

În primul rând, vom selecta opțiunea Import Media din meniul din stânga și vom introduce înregistrarea făcută anterior în proiectul curent. Dacă ați înregistrat concomitent și sunetul de la microfon folosind Audacity sau alt program similar într-un mp3, wav sau alt format audio recunoscut de Camtasia, acum este momentul să îl adăugați și pe el în aceeași manieră. Odată ce acestea au fost importate, ele trebuie adăugate la timeline-ul proiectului, fie prin drag ‘n’ drop, fie prin click-dreapta pe ele și selectarea opțiunii Add to Timeline – moment în care apare o căsuță de dialog unde se introduce dimensiunea (în pixeli) a filmului. Pentru ca YouTube să activeze opțiunea HD în player, filmul trebuie să satisfacă două condiții: să fie de cel puțin 1280 x 720 iar sunetul să fie stereo. De aceea, în cazul în care ați înregistrat o arie mai mică decât aceste dimensiuni, vor trebui specificate aceste dimensiuni pentru HD.

Un alt aspect care trebuie luat în considerare este faptul că nu trebuie să se depășească 10 minute/fișier video (decât eventual cu câteva secunde). Dacă înregistrarea depășește 10 minute, atunci ea va trebui împărțită în mai muște părți, fiecare de 10 minute sau mai puțin. Pentru aceasta, observați că sub timeline (zona cu gradații de la baza ecranului) există o zonă numită Markers. Selectați cu mouse-ul un punct în timeline până în minutul 10, apăsați tasta M și introduceți un nume unic. Observați că filmul apare acum “spart” în două. Utilizați această tehnică pentru a împărți întreaga lungime a filmului în atâtea lungimi de 10 min (sau mai puțin) câte sunt necesare.

Timeline-ul este compus din mai multe straturi, reprezentate grafic unul peste celălalt sub banda “Markers”. Primul dintre acestea este destinal imaginii video, iar dedesubt apare track-ul audio care a provenit din Stereo Mix (placa de sunet). Dacă doriți să mai adăugați o coloană sonoră, apăsați butonul Tracks, activați Audio Track 2 și adăugați pe acest strat fișierul importat anterior.

Acum a sosit momentul compresiei finale și obținerea fișierelor ce urmează a fi uploadate. Selectați din meniul din stânga Produce Video As, apoi Custom Production Settings și apăsați butonul Next. Formatul fișierului va fi MOV (Quicktime Movie), iar la meniul următor selectați Quicktime Options. Atât Video cât și Sound trebuie selectate, iar setările video  ar trebui să arate cam în felul următor:

Cele mai importante opțiuni din acest meniu sunt cele pentru Frame Rate (obligatoriu 30) și calitatea compresiei, care se recomandă să fie undeva între Medium și High. Cu cât calitatea este mai mare, cu atât dimensiunea fișierelor va crește, motiv pentru care este bine să evitați extrema dreaptă (“Best”). Apăsați Ok și verificați la butonul Size că dimensiunea este cea pe care ați declarat-o la începutul proiectului (minim 1280 x 720). În ceea ce privește calitatea sunetului, selectați 48.000 kHz și Stereo pe 16 biți. Compresorul pe care îl folosesc eu este mp4a, dar puteți încerca și altul dacă doriți.

Următoarele meniuri nu sunt foarte importante, ele includ opțiuni pentru “watermark”, adică o poză suprapusă peste imaginea video (eventual un logo, o reclamă, etc.). Ceea ce este important totuși e meniul Makers Options, care este ultimul pas din acest Wizard de producție, unde trebuie selectată opțiunea Produce multiple files based on Markers. Ultimul ecran de configurări se referă la numele și destinația fișierelor video produse în urma compresiei. Apăsați Finish și pregătiți-vă să așteptați o vreme (în funcție de lungimea înregistrării și performanțele calculatorului).

Desigur ar mai fi multe de spus, mai ales despre editarea video și celelalte capabilități oferite de Camtasia Studio 6, însă pentru cineva care vrea să înregistreze rapid video de pe desktop la calitate decentă este un set de instrucțiuni suficient de detaliat.

Mâțu’

În sfărșit am primit și eu acces la preview-ul pentru Google Wave, platforma de comunicații marca Google care îmbină chat-ul, colaborarea pe documente și o grămadă de alte facilități de tip social-networking sub un singur acoperiș. Cu suficient momentum și expunere publică, Wave-urile ar putea într-o bună zi să înlocuiască e-mail-ul așa cum îl știm noi astăzi. De fapt, tocmai aceasta este premisa  de la care a început întregul proiect: Cum ar arăta e-mail-ul dacă ar fi fost inventat acum? Google oferă o variantă de răspuns: Wave.

După modelul GMail, odată cu posibilitatea de a testa serviciul am primit și câteva invitații, opt la număr, care pot fi distribuite celor interesați. Nu e nevoie decât un cont de Gmail și puteți și voi încerca Google Wave.

Dacă nu știți încă despre ce e vorba, există o serie de filme pe YouTube care explică în linii mari ce se poate face cu Wave, așa că vă invit să vizionați  unul din ele pentru a vă face o idee despre ce înseamnă comunicarea prin Wave-uri:

Concluzionând, dacă doriți o invitație la Google Wave lăsați un comentariu și primele 8 cereri vor fi răsplătite .

P.S: “Invitations will not be sent immediately. We have a lot of stamps to lick.” (Google Team)

[UPDATE 21.12.2009: Încă 20 de invitații disponibile de Moș Crăciun ]

Mâțu’

PhotoSketch, un program prezentat la evenimentul SIGGRAPH 2009 din Yokohama, Japonia, transformă schițele brute realizate de utilizator într-un colaj de imagini compus din obiectele descrise, atât prin forma schiței cât și prin etichetele asociate acestora. Algoritmul caută pe Internet imaginile cele mai potrivite și apoi le îmbină în produsul final, punând la dispoziție o serie de rezultate posibile. Funcționarea programului este descrisă în filmul de prezentare de mai jos:

Iată câteva exemple “Before and after” realizate cu PhotoSketch:

Programul este open-source, atât codul cât și documentația fiind disponibile pe pagina de internet oficială. Din păcate demo-ul online încă nu a fost finalizat, iar aplicația desktop trebuie configurată pentru a funcționa corect, așa că momentan va trebui să ne mulțumim cu demonstrațiile video.

Mâțu’