Se pare că Futurama şi The Simpsons sunt mult mai apreciate decât American Dad şi Family Guy, conform rezultatelor chestionarului care l-am ţinut timp de o lună. Marja de eroare este pe undeva pe la 80%, dar sunt întru-totul deacord cu ce a ieşit . Family Guy a fost mişto la început, după care a devenit repetitiv şi chiar plictisitor în ultimele episoade (să fie greva de vină?).

Oooh, SWEET!

Futurama is on!

Mâţu’

N-am mai postat de ceva vreme… again. Din cauza vremii, jur! Defapt, RDS-ul a fost de vină, n-am avut net vreo 3 zile… Să zicem că s-a rezolvat acum (mai mult sau mai puţin – acum îmi merge foarte încet, înainte mergea obscen de încet sau deloc) şi tocmai la timp pentru că am pus ochii pe o ofertă de sistem PC de la www.eta2u.ro . În general cumpărăturile online de genul acesta le fac pe www.emag.ro şi nu am avut niciodată probleme cu serviciile lor, dar m-am gândit să mai variez. Cu puţin noroc, în câteva zile îmi ajunge un sistem nou nouţ Aşa o să pot şi eu trăi experienţele Crysis şi Half Life 2 – Episode 2 la adevăratul lor potenţialul… şi poate Oblivion… şi încă câteva…

P.S: Apropo de jocuri, se pare ca au loc nişte modificări pe www.starcraft2.com care par să indice iminenta apariţie a unor informaţii despre Zerg, ceea ce ar coincide cu evenimentul Blizzard de pe 10 Martie (mâine). Aş zice că fanii pot saliva de acum :) 

Mâţu’

Programarea neuro-lingvistică (Cumpără) este un model de comunicare şi o abordare alternativă psihoterapiei, care are la bază studiul subiectiv al limbajului, (Coca-Cola) ne spune Wikipedia. Nimic interesant până acum, dar urmăriţi următorul clip:

 

Acum parcă devine mai interesant, nu? Tehnicile folosite pentru manipulare nu se (Îţi place) rezumă însă numai la mesaje subliminale, ci există o gamă întreagă de procese subtile prin care creierul uman (matu.ro) poate fi influenţat. Desigur acestea nu funcţionează chiar de fiecare dată, unele (Vizitează) persoane sunt “mai pe fază” decât altele, însă se pare că marea majoritate dintre noi suntem vulnerabili. Derren Brown ne demonstrează asta în repetate rânduri (matu.ro), iar cel mai tare este faptul că ne explică şi modul în care o reuşeşte. Ca să nu vă obosiţi să căutaţi pe youtube, iată câteva din aceste demonstraţii:

NLP

Paying with Paper

Trains… Of thought 

 

How to Get Drunk Without Drinking

Beats 9 Chess Players Simultaneously

At the Dog Track

 Mâţu’

Se întreba odată cineva de ce i se par pozele alb-negru mai expresive decât cele color. Asta poate fi o problemă de percepţie, fiecăre are preferinţele proprii şi nu este neapărat o regulă universal valabilă ca pozele alb-negru sa fie într-adevăr mai expresive. Totuşi, s-ar putea să fie ceva mai mult la mijloc decât la prima vedere. Let’s check it out.

VS 

Pedro Meyer © 2002

Orice fotograf care se respectă va răspunde că alege pozele alb-negru atunci când vrea să pună ceva anume în evidenţă iar culorile sunt fie irelevante pentru scopul propus fie distrag atenţia privitorului de la ce e defapt important în compoziţie. Practic, prin trecerea de la color la alb-negru se pierd informaţii despre poză. Şi probabil asta face poza mai interesantă pentru spectatorul de rând. 

În cazul filmelor de exemplu, povestea este mult mai interesantă atunci când nu cunoaştem toate detaliile şi suntem nevoiţi să gândim puţin pentru a înţelege exact ce se petrece. Există o serie întreagă de abordări pentru a realiza această privare de informaţii, de la amestecarea ordinii cronologice a evenimentelor şi până la ascunderea efectivă a unor evenimente. Cam aşa ceva se întâmplă şi în fotografie când trecem pe alb-negru. Şi dacă mai măreşti puţin contrastul, adaugi eventual un blur undeva (preferabil toate acestea realizate optic şi nu digital) obţii o poză care va fi probabil mai apreciată decât varianta în color (postează numai pe deviantART şi vezi ce iese ).

Pictura abstractă duce conceptul la extrem, în care e suficient să trasezi o linie de colo – colo şi să zici că reprezintă cine ştie ce fundament filozofic. Consecinţele eliminării parţiale a detaliilor sunt evidente: se face loc pentru interpretări şi toată lumea e mai fericită: munca artistului este uşurată, criticul are ce comenta şi privitorul obişnuit se poate preface că înţelege ceva deosebit de subtil.

Mâţu’

Am reuşit zilele trecute să înhaţ şi eu câteva ore bune de jucat Crysis, shooter de care sigur aţi auzit. Review-uri şi prezentări bune găsiţi pe IGN.com şi nu numai, aşa că fără prea multe detalii o să trec în revistă impresiile.

Prezentare:  

În general placută, artwork-ul este draguţ dar nu străluceşte (nano-suit is a bit corny *cough*)  şi mă aşteptam la un manual mai interesant (unele jocuri vin alături de DVD şi cu materiale care aprofundează storyline-ul)

Grafică:___ 

Excelentă, chiar şi pe rezoluţie şi setări minime tot arată superb (alas, nu mă ţine compul în halul ăsta). Acolo unde design-urile nu sunt tocmai cele mai creative, engine-ul grafică compensează cu vârf şi îndesat. Poza asta spune totul.

Sunet: ____

Muzica face atmosferă mişto uneori, mai ales în timpul luptelor. Efectele sunt şi ele lucrate şi se simte, dar parcă Half Life 2 cu ale lui episoade s-a descurcat chiar mai bine la capitolul sunet. 

Storyline: _ 

Bubă destul de măricică aici, eu ţin mult la povestea din spatele graficii şi nu e tocmai impresionantă în cazul acesta. Oricum, nu cade în patetic şi este plăcută de urmărit, dar nu cred că o să dea pe nimeni pe spate. 

Gameplay:_

 Nu-i rău deloc gameplay-ul, există o serie de abilităţi cizelate bine (atât estetic cât şi echilibrate) iar accesul rapid la ele adaugă destule posibilităţi de abordare a inamicilor. Apropo de inamici, AI-ul lor mi s-a părut ok, cu mici excepţii.

Fun: ____ _

 Modul de joc single-player este suficient de interesant pentru a-l mai parcurge cel puţin odată, iar nivelele de dificultate aduc destule modificări în joc, nu numai cele tipice gen health mai puţin, inamici mai mulţi etc. Cât despre multi-player, sincer nu am încercat încă, decât să presupun mai bine mă abţin .

Fizică 

Efecte in-game

 

 Bottom line: merită jucat. Numai să vă ţină maţele compului că papă placa grafică şi ramii şi procesoarele de nu vă vedeţi… dar la cum arată nici nu mă aşteptam la mai puţin.

Mâţu’

Se vede că a început iar faculta’, nu m-am mai atins de site câteva zile… Anyway, când se aranjează orarul cât de cât va fi mai bine, deocamdată trebuie să mă mulţumesc cu o dispunere cretină a orelor, aranjate suficient de aiurea încât să pierd o grămadă de timp pe drumuri. Serios, nu se apucă nimeni să facă un soft care generează orare pe cât posibil normale? Cred că mă apuc eu de un soft pentru aşa ceva, trebuie numai stabilite nişte reguli pentru a vedea cum arată un orar “ideal” şi cum se pot grupa x studenţi la y materii astfel încât să încapă toţi la toate şi rezultatul să tindă spre “optim”. Desigur nu-l fac gratis.

P.S: Puteţi posta idei dacă aveţi, vă bag la credits  :)

Pe lângă orare mai există şi alte lucruri realizate anormal sau pur şi simplu freaky, peste care dăm din când în când. Jucăriile nu fac excepţie:

Jar-Jar, the retarded alien 

 

Shoot it, dammit! 

 

 That’s seriously wrong right there

  

“Major pumping required” ?! 

 Mâţu’

 E ziua independenţei a Estoniei! A da, se întâmplă să fie şi ziua mea :)    

P.S: Cloverfield sucks. 

Mâţu’

Dacă sunteţi curioşi să aflaţi cât de muzicală vă este urechea, accesaţi http://jakemandell.com/tonedeaf/ şi vedeţi ce scor obţineţi. Eu am scos un modest 75%, care se încadrează în limitele normale de percepţie. Mai sunt şi alte teste disponibile legate de sunet, toate realizate de către un student la medicină din cadrul Universităţii din Massachusetts Amherst (UMASS).

Mâţu’ 

Care-i faza cu mascotele? Ştiţi voi, creaturile alea ciudate care ne prezintă tot felul de produse la televizor. Prezenţa lor în reclame îmi pare a fi o ultimă soluţie în lipsa unei idei inteligente pentru spotul publicitar. Sigur, se înţelege în cazul cerealelor sau a produselor destinate copiilor, dar în rest? O firmă de construcţii de exemplu ar trebui să-şi facă o imagine ce inspiră seriozitate, calitate şi toate alea, nu să se reprezinte printr-un şantier plin de porcuşori roz pe post de muncitori. Şi apropo de porci, mi se pare destul de sadic să vezi unul într-o reclamă la pate povestind despre cât de gustos şi bun e produsul respectiv. Peste tot numai anvelope cu ochi, legume dansând, omuleţi chei şi homo ce spală vase şi tot felul de mutanţi animaţi pe ecrane. Scary.

Here’s a good one 

Ce-ai mai rău, creaturile se apucă să şi cânte din când în când, atunci chiar că-ţi vine să … muţi canalul. Unde vei da de altă creatură…

Mâţu’

Problemă: Se dă un Windows XP, o grămadă de timp liber şi acces la MS Paint.

Cerinţe:

a) Se cere să se realizeze o replică a unei picturi celebre din cele ale lui Leonardo Da Vinci şi să se filmeze întregul proces.

b) Folosind punctul a) să se publice pe YouTube o variantă a filmului pe Fast-Forward de maximum 04:45

c) Obţineţi cel puţin 6 milioane de vizualizări şi 20.000 de comentarii pentru punctul b)

Rezolvare:

Mâţu’